Data lansării: 2025-12-10
Regizor: Priyal Shah
Distribuție: Ava DeVoe, Mae Montgomery, Natalie Nelson, Ava Ignacio
Rating TMDb: 0
Tocmai am ieșit de la “Yes, No, Goodbye” și încă simt un amestec ciudat de melancolie și speranță. Știți sentimentul ăla când o poveste vă prinde complet nepregătiți și vă lasă cu un gol dulce în stomac? Cam asta mi s-a întâmplat.
Filmul explorează relațiile interpersonale printr-un prisma neașteptată. Nu e vorba despre marea dragoste clasică, ci mai degrabă despre conexiunile subtile, despre acele mici gesturi care definesc legăturile dintre oameni. Cele patru personaje principale, interpretate impecabil de Ava DeVoe, Mae Montgomery, Natalie Nelson și Ava Ignacio, sunt prinse într-o rețea complicată de emoții. Fiecare dintre ele are propriile probleme, propriile nesiguranțe, dar modul în care se sprijină (sau nu) una pe cealaltă e ceea ce face filmul atât de captivant.
Priyal Shah reușește să creeze o atmosferă intimă, aproape claustrofobică, chiar și în scenele filmate în spații deschise. Pare că am intrat pe furiș în viețile acestor personaje și că asist la momentele lor cele mai vulnerabile. Nu e un film care te bombardează cu informații sau cu dialoguri pompoase. Dimpotrivă, tăcerea, privirile și gesturile sunt cele care spun cea mai mare parte a poveștii.
M-a surprins cât de repede m-am atașat de personaje. Inițial, păreau destul de diferite între ele, fiecare cu propriul stil și cu propriile aspirații. Dar pe măsură ce filmul avansează, descoperi că au mult mai multe în comun decât ar crede cineva. E vorba despre singurătate, despre teama de a nu fi suficient de bun, despre căutarea unui sens în viață. Lucruri cu care ne putem identifica cu toții, nu?
Mi-a plăcut în mod special că filmul nu oferă răspunsuri ușoare. Nu e genul de poveste care te hrănește cu morală și cu lecții de viață. Dimpotrivă, te lasă cu mai multe întrebări decât aveai la început. Te face să te gândești la propriile alegeri, la propriile relații, la propriile frici. Și cred că asta e ceea ce face un film bun: te pune pe gânduri.
Ritmul e destul de lent, dar nu într-un mod plictisitor. Mai degrabă, îți oferă timp să absorbi fiecare moment, să simți fiecare emoție. E genul de film pe care nu poți să-l urmărești distrăgându-te cu telefonul sau cu alte lucruri. Trebuie să te implici complet, să te lași purtat de poveste.
“Yes, No, Goodbye” e un film potrivit pentru cei care apreciază dramele psihologice, pentru cei care sunt interesați de complexitatea relațiilor umane, pentru cei care nu se tem să se confrunte cu emoții dificile. Nu e un film pentru toată lumea, sunt convinsă. Dar dacă ești dispus să te lași purtat de el, s-ar putea să te surprindă plăcut.
M-a dus un pic cu gândul la “Beginners”.