Data lansării: 2026-01-25
Regizor: Emīls Vējš
Distribuție: Eldars Zabeckis, Jēkabs Zvagulis, Roberts Misiņš
Rating TMDb: 0
Am văzut „X125” acum câteva zile și încă mai am senzația aia ciudată, rece, pe șira spinării. Știți sentimentul, nu? Când un film te prinde în menghină și nu te mai lasă să respiri. Ei bine, ăsta e genul. Mă așteptam la un thriller, dar am primit un coșmar elegant, înfășurat într-o poveste care, inițial, pare simplă, dar te trage într-o spirală întunecată.
Totul începe cu o dispariție. Oamenii dispar, pur și simplu, fără urmă. Primele cadre te aruncă direct în mijlocul unei comunități mici, sufocată de tăcere și suspiciuni. Nu se vorbește despre ce s-a întâmplat, dar tensiunea e palpabilă, ca o ceață groasă care te împiedică să vezi clar. Și-apoi, apare el, personajul lui Eldars Zabeckis, un tip taciturn, cu o privire care pare să fi văzut prea multe. E greu de descifrat, e imposibil să știi dacă e vânător sau vânat. Pe măsură ce investighează, descoperă o rețea de secrete și minciuni care se întinde mult mai adânc decât ar fi crezut.
Ceea ce m-a cucerit cu adevărat e felul în care filmul construiește atmosfera. E un amestec perfect de cadre largi, care te fac să te simți mic și insignifiant, și prim-planuri intense, care te obligă să simți emoțiile personajelor. Lumina e întunecată, aproape sufocantă, iar sunetul e minimalist, dar extrem de eficient. Fiecare scârțâit, fiecare șoaptă amplifică sentimentul de neliniște. Te simți constant ca și cum ceva oribil se va întâmpla, chiar dacă nu știi exact ce sau când.
Jēkabs Zvagulis și Roberts Misiņš completează excelent distribuția, creând personaje complexe, cu motive ambigue. Nu sunt personaje unidimensionale, bune sau rele. Sunt oameni prinși într-o situație disperată, care fac alegeri discutabile. Asta face totul mult mai credibil și mai înfricoșător. Regia lui Emīls Vējš e subtilă, dar sigură. Nu încearcă să te șocheze cu efecte speciale sau jump scares ieftine. În schimb, folosește suspansul psihologic și atmosfera pentru a te teroriza încet, dar sigur.
Nu e un film ușor de digerat. E lent, introspectiv și te lasă cu multe întrebări. Nu-ți oferă răspunsuri ușoare și nu-ți ține de mână pe tot parcursul călătoriei. Dar, dacă ești dispus să te lași purtat de atmosfera lui sumbră și să te pierzi în labirintul de secrete, vei fi recompensat cu o experiență cinematografică profundă și tulburătoare. E un film care te bântuie mult timp după ce l-ai văzut.
Aș spune că e perfect pentru cinefilii care apreciază thrillerele psihologice cu un strop de horror existențial. Dacă preferi filmele cu acțiune non-stop și explozii, probabil că „X125” nu e pentru tine. Dar, dacă te atrage ideea unui mister întunecat, construit încet, cu personaje complexe și o atmosferă apăsătoare, atunci dă-i o șansă. S-ar putea să te surprindă.
M-a dus cu gândul la “The Killing of a Sacred Deer”.