Data lansării: 2026-01-01
Regizor: Kim Friedlander
Distribuție: Kim Friedlander, Lena Beck
Rating TMDb: 0
Am văzut un film zilele astea care m-a lăsat cu un nod în gât și o senzație de gol în stomac. Se numește „Where You Goin’ Little Birdie?” și, sincer, nu-mi vine să cred că nu am auzit mai multe despre el. Nu e genul de film care să sară imediat în ochi, dar odată ce te prinde în mrejele lui, nu te mai lasă.
Povestea e simplă, aparent. E despre o tânără femeie, interpretată magistral de Kim Friedlander (care e și regizoare, apropo!), care se luptă cu o pierdere imensă. Pierderea asta o aruncă într-o spirală a izolării și a auto-distrugerii. O urmărim cum navighează prin zile care se amestecă una cu alta, cum încearcă să găsească un sens în mijlocul haosului. Nimic nu pare să o mai lege de lumea din jur, până când… apare Lena Beck.
Lena Beck e o apariție luminoasă, un contrast puternic cu întunericul care o învăluie pe Friedlander. Nu vreau să dezvălui prea multe despre rolul ei, dar pot să spun că relația lor e complexă, plină de nuanțe și de emoții neașteptate. E o chimie palpabilă între cele două actrițe, o chimie care te trage și mai adânc în poveste.
Friedlander reușește să creeze o atmosferă sufocantă, claustrofobică, care reflectă perfect starea interioară a personajului principal. E un film vizual, cu cadre lungi, contemplative, care te lasă să respiri (sau să te sufoci, depinde cum privești lucrurile) odată cu personajul. Muzica e minimalistă, dar intensă, accentuând sentimentul de melancolie care planează asupra întregului film.
Nu e un film ușor de digerat. E dureros, uneori chiar inconfortabil. Te forțează să te confrunți cu emoții pe care poate preferi să le ignori. Dar tocmai asta îl face atât de puternic și de memorabil. E un film despre durere, despre pierdere, dar și despre speranță, despre găsirea puterii de a merge mai departe chiar și atunci când totul pare pierdut.
Nu e un film pentru oricine. Dacă ești în căutarea unei distracții ușoare, mai bine te uiți la altceva. Dar dacă ești dispus să te lași purtat într-o călătorie emoțională intensă, atunci „Where You Goin’ Little Birdie?” e un film pe care nu ar trebui să-l ratezi. Cred că va rezona mai ales cu cei care au trecut prin momente dificile și care au simțit pe propria piele ce înseamnă să te simți pierdut și singur. Dar, în același timp, e și un film despre puterea conexiunii umane, despre modul în care putem găsi sprijin și înțelegere chiar și în cele mai neașteptate locuri.
Ritmul e lent, deliberat. Unii ar putea spune că e prea lent. Eu cred că e perfect. Te lasă să simți fiecare moment, fiecare emoție, fără să te grăbească. Te lasă să te pierzi în poveste și să te conectezi cu personajele. E un film care cere răbdare, dar care te răsplătește cu vârf și îndesat.
În plus, modul în care Friedlander, din postura de regizor, a ales să se pună pe sine într-o lumină vulnerabilă, sinceră, m-a impresionat profund. Nu e o regie egocentrică, ci una care servește povestea și care permite actorilor să strălucească. E un film făcut cu pasiune, cu atenție la detalii și cu o înțelegere profundă a psihicului uman.
Mi-a amintit de “Manchester by the Sea”.