Data lansării: 2026-01-23
Regizor: Zeynep Asude Demir
Distribuție: Zeynep Asude Demir, A. F., x.x, D.A
Rating TMDb: 8
Tocmai am văzut „When I’m gone I’d like to be a part of the trees feeling the breeze while the birds freely sing” și încă simt un nod în gât. Titlul ăsta lung, poetic, promite un film introspectiv și, credeți-mă, promisiunea e ținută cu vârf și îndesat. Nu e un film pe care-l uiți ușor după ce ai ieșit din sală.
Regia lui Zeynep Asude Demir e delicată, dar fermă. Pare că a avut o viziune foarte clară despre ce vrea să spună și a reușit să transmită asta prin fiecare cadru, prin fiecare replică. Nu e un film cu efecte speciale sau cu o acțiune debordantă. E un film despre tăcere, despre contemplare, despre acceptarea inevitabilului.
Filmul explorează povestea unei femei (interpretată chiar de regizoare, cu o sinceritate dezarmantă) care se confruntă cu o boală incurabilă. Nu e un film despre moarte, deși moartea planează constant. E un film despre viață, despre frumusețea efemeră a momentelor, despre legătura profundă pe care o avem cu natura. Femeia alege să-și petreacă ultimele zile într-o cabană izolată, în mijlocul pădurii, căutând liniște și împăcare cu sine. Interacțiunile ei cu celelalte personaje – A.F., x.x, D.A., actori despre care nu știu mare lucru, dar care aduc o autenticitate palpabilă – sunt puține, dar intense, pline de semnificații nerostite.
M-a impresionat felul în care filmul reușește să creeze o atmosferă intimă, aproape claustrofobică, chiar și în mijlocul naturii. Senzația asta e accentuată de cadrele lungi, de sunetul discret al vântului printre copaci, de tăcerea apăsătoare dintre personaje. E un film care te obligă să te oprești din alergarea constantă și să te gândești la lucrurile care contează cu adevărat.
Nu e un film ușor de digerat. E lent, contemplativ și, pe alocuri, dureros. Dar e un film frumos, în sensul profund al cuvântului. E un film care te face să simți, să reflectezi, să te conectezi cu propria vulnerabilitate. Nu e genul de film pe care l-aș recomanda cuiva care caută divertisment pur. E mai degrabă pentru cei care apreciază filmele cu mesaj, pentru cei care sunt dispuși să se lase purtați într-o călătorie interioară, pentru cei care nu se tem de emoții puternice.
Mie mi-a rămas în minte mult timp după ce s-au aprins luminile în sală. E genul de film care te face să te simți mai uman, mai conectat cu lumea din jurul tău. Te face să apreciezi mai mult fiecare respirație, fiecare moment de frumusețe.
Un film asemănător ar fi “Into the Wild”.