Data lansării: 2025-12-10
Regizor: Sam Lavagnino
Distribuție: Julius Schoenholt, Brittany Joyal, James Wayne, Jim Leroy Koreen
Rating TMDb: 0
Am văzut “Velapse” acum câteva zile și încă încerc să procesez ce s-a întâmplat. E genul de film care te lasă cu un gust dulce-amărui, un amestec ciudat de râs nervos și un sentiment vag de disconfort existențial. Nu e pentru toată lumea, dar dacă ești genul care apreciază un cocktail bizar de genuri, s-ar putea să te prindă ca pe mine.
Filmul începe destul de banal. Un tip, să-i zicem Mark, se trezește într-o dimineață și descoperă că timpul trece incredibil de repede pentru el. Nu e un simplu *fast forward*, e ceva mai complicat. E ca și cum el trăiește normal, dar totul în jurul lui se mișcă ca într-un time-lapse nebunesc. Imaginează-ți disconfortul! Viața lui devine o cursă contra cronometru, încercând să înțeleagă ce se întâmplă și, mai important, cum să oprească nebunia asta.
De aici, lucrurile devin rapid bizare. Mark se trezește prins într-o spirală de evenimente ciudate, întâlnind personaje excentrice care par să știe mai multe decât lasă să se vadă. Nu vreau să stric surpriza, dar să zicem doar că implică secte obscure, experimente științifice dubioase și o cantitate surprinzătoare de umor negru.
Sam Lavagnino reușește să jongleze cu toate aceste elemente disparate într-un mod surprinzător de coerent. Regia e sigură, fără a fi ostentativă, lăsând povestea să se desfășoare organic. Actorii, în special Julius Schoenholt, dau viață personajelor cu o energie contagioasă. Schoenholt, în rolul lui Mark, oscilează perfect între disperare, confuzie și un soi de umor auto-depreciativ care îl face incredibil de simpatic. Brittany Joyal aduce o notă de mister și ambiguitate, în timp ce James Wayne și Jim Leroy Koreen contribuie cu momente memorabile, fiecare în felul său.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la “Velapse” este atmosfera. E un amestec constant de tensiune și absurd. Te simți ca și cum ai fi prins într-un vis febril, unde nimic nu are sens, dar totul pare perfect logic în același timp. Ritmul e alert, fără a fi agitat, ținându-te cu sufletul la gură de la început până la sfârșit. Nu e un film care să-ți ofere răspunsuri ușoare. Din contră, te lasă cu mai multe întrebări decât ai avut la început. Dar tocmai asta e frumusețea lui.
E un film pentru cei care apreciază originalitatea, care sunt dispuși să se lase purtați de un fir narativ neconvențional și care nu se tem de un pic de haos controlat. Dacă te aștepți la o poveste clasică, bine structurată, s-ar putea să fii dezamăgit. Dar dacă ești deschis la un amestec de genuri și la un umor bizar, “Velapse” s-ar putea să devină unul dintre filmele tale preferate.
M-a dus cu gândul la “Coherence”.