Data lansării: 2026-01-01
Regizor: Douglas DiMonda
Distribuție: Wilbur Fitzgerald, Lucas Hyde, Sheila Ball, Jacob Kaufman, Helene Henry
Rating TMDb: 0
Am văzut recent un horror indie care mi-a stat pe creier câteva zile, “Traction Park Massacre”. Nu știu exact de ce, poate pentru că are o atmosferă atât de specifică, un aer de „sudul sălbatic” putred, amestecat cu teroarea clasică. M-a dus cu gândul la locuri uitate de lume, unde timpul parcă s-a oprit și unde secretele sunt bine îngropate.
Povestea e aparent simplă. Un grup de tineri ajunge într-un parc de distracții abandonat, undeva în adâncurile statului Georgia. Locul, numit Traction Park, a fost părăsit brusc cu mulți ani în urmă, lăsând în urmă doar rugină, amintiri vagi și, se pare, o prezență malefică. Scopul inițial era să filmeze un documentar despre legendele locale, dar planurile lor se schimbă rapid când încep să dispară unul câte unul.
Ceea ce m-a atras la film nu e neapărat complexitatea scenariului, ci modul în care creează tensiune. Nu e genul de horror care te bombardează cu jump scares la fiecare minut. Mai degrabă, te lasă să simți cum crește presiunea, cum spațiul se îngustează în jurul personajelor. E ca și cum Traction Park prinde viață, devenind un personaj în sine, cu propriile lui reguli și cu o sete nestăvilită de sânge.
Regizorul Douglas DiMonda reușește să extragă maximul dintr-un buget evident limitat. Nu se bazează pe efecte speciale scumpe, ci pe atmosfera sufocantă, pe jocul de lumini și umbre și, mai ales, pe interpretările actorilor. Wilbur Fitzgerald, în rolul paznicului bătrân și misterios, e pur și simplu fantastic. Are o prezență sinistră care te face să te întrebi ce secrete ascunde. Lucas Hyde, Sheila Ball, Jacob Kaufman și Helene Henry completează perfect distribuția, fiecare aducând un strop de autenticitate și vulnerabilitate personajelor lor. Nu sunt simple ținte pentru un criminal mascat, ci oameni reali, cu emoții și temeri credibile.
Ritmul filmului e deliberat lent, dar asta nu înseamnă că e plictisitor. Din contră, te lasă să te afunzi în atmosfera apăsătoare, să simți cum disperarea se instalează încetul cu încetul. Finalul e… bine, nu o să vă spun ce se întâmplă, dar pot să vă asigur că e memorabil. Nu e un happy end, cu siguranță. E mai degrabă un coșmar prelungit, care te lasă cu un gust amar și cu o senzație de neliniște.
“Traction Park Massacre” nu e un film pentru toată lumea. Dacă ești fan al horror-ului sângeros, cu mult gore și acțiune, probabil că vei fi dezamăgit. Dar dacă apreciezi un horror psihologic, care se bazează pe atmosferă și pe suspans, atunci ar trebui să-i dai o șansă. E genul de film care te face să te gândești de două ori înainte să te aventurezi într-un loc abandonat. E un horror care rămâne cu tine după ce se termină ruloul.
Un film cu o vibrație similară, deși diferit ca abordare, este “The Texas Chainsaw Massacre”.