Data lansării: 2026-01-04
Regizor: Thomas Elliott Griffiths
Distribuție: Pamela Mayoss, Patrick Scott Jeffries, Paul Woodward, John May, Hannah McGlynn
Rating TMDb: 0
Am ieșit din sala de cinema încă sub efectul lui “Time to Go”. Un cocktail straniu, trebuie să recunosc, un amestec de tensiune palpabilă, umor negru care te ia prin surprindere și o dramă umană care te zguduie bine. M-am trezit întrebându-mă dacă am văzut un thriller, o comedie neagră sau pur și simplu o felie de viață amară, servită cu un strop de cinism.
Povestea, în esență, este despre un antreprenor de succes, dar măcinat de remușcări, interpretat magistral de Patrick Scott Jeffries. Viața lui ia o turnură neașteptată când este implicat într-o crimă. Nu e o crimă premeditată, din acelea sângeroase și pline de acțiune. E o crimă accidentală, urâtă, cu consecințe greu de imaginat. De aici, totul se precipită într-o spirală descendentă.
Ce mi-a plăcut cel mai mult este felul în care filmul jonglează cu genurile. Te aștepți la un thriller clasic, cu polițiști pe urme și indicii ascunse, dar te trezești râzând (nervos, ce-i drept) de anumite replici și situații. Apoi, brusc, ești aruncat în mijlocul unei crize existențiale, simțindu-i pe deplin angoasa protagonistului. Nu știi dacă să-l condamni sau să-l compătimești, iar asta e un semn bun, zic eu.
Pamela Mayoss, în rolul soției, aduce un echilibru fragil. Nu e nici victima perfectă, nici complicele Diabolic. E doar un om prins în furtuna provocată de deciziile lui. Mărturisesc că am fost impresionat de capacitatea ei de a transmite o paletă largă de emoții doar dintr-o singură privire.
Regia lui Thomas Elliott Griffiths este inteligentă. Nu se grăbește. Ia timp să construiască atmosfera, să ne familiarizeze cu personajele. Ritmul, deși aparent lent, este de fapt hipnotic. Te atrage încet, dar sigur, în lumea lui, fără să-ți mai dea drumul. Scenele sunt atent construite, pline de simbolism subtil, dar nu ostentativ. Nu e un film pe care să-l “consumi” rapid, ci unul pe care să-l savurezi, să-l analizezi după ce se termină.
“Time to Go” nu este un film pentru oricine. Dacă ești în căutarea unei acțiuni non-stop și a unor efecte speciale spectaculoase, probabil că vei fi dezamăgit. E un film cerebral, care te provoacă să gândești, să simți, să te pui în pielea personajelor. E un film care explorează complexitatea morală, nuanțele gri ale vieții și fragilitatea existenței umane.
Eu l-aș recomanda celor care apreciază filmele cu personaje bine conturate, cu dialoguri inteligente și cu o atmosferă apăsătoare, dar nu sufocantă. Celor care nu se tem să se confrunte cu teme grele, dar prezentate cu umor și finețe. Celor care caută ceva mai mult decât o simplă poveste.
Dacă v-a plăcut “Parasite”, cred că “Time to Go” ar putea fi pe gustul vostru.