Data lansării: 2026-02-06
Regizor: Szilvia Kaszaniczky
Distribuție: Jessica Lu, Melis Layik, Aidan Williams
Rating TMDb: 0
Tocmai am terminat de văzut „Threefold” și încă mă gândesc la el. Nu e genul de film pe care-l uiți imediat ce se termină genericul. Mă așteptam la ceva bun, având în vedere că regizoarea e Szilvia Kaszaniczky, dar chiar m-a surprins plăcut. E o dramă romantică, dar nu e siropoasă sau previzibilă, dimpotrivă.
Povestea te prinde de la început. E vorba despre trei personaje, trei vieți care se intersectează într-un mod neașteptat și profund. Jessica Lu, Melis Layik și Aidan Williams sunt absolut fantastici. Fiecare aduce o complexitate emoțională rolului său. Nu o să spun exact despre ce e vorba, pentru că merită să descoperi singur evoluția relațiilor dintre ei. Pot doar să spun că e o poveste despre alegeri, despre consecințe, despre regrete și despre șanse pierdute sau regăsite.
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost atmosfera. Kaszaniczky creează o lume intimă, aproape sufocantă, unde emoțiile sunt palpabile. Totul, de la cadrele restrânse la muzica subtilă, contribuie la crearea unei senzații de tensiune constantă. Filmul nu te lasă să respiri ușor, dar asta e și frumusețea lui. Te forțează să simți, să te pui în pielea personajelor, să te întrebi ce ai face tu în situația lor.
Ritmul e destul de lent, dar nu devine niciodată plictisitor. Fiecare scenă are un scop, fiecare dialog contribuie la dezvoltarea personajelor și la avansarea poveștii. Nu e un film pentru cei care caută acțiune sau suspans la fiecare pas. E mai degrabă o experiență contemplativă, un studiu de caracter, o analiză profundă a naturii umane.
E un film care te pune pe gânduri mult timp după ce se termină. Te face să te întrebi ce înseamnă cu adevărat dragostea, ce înseamnă să trăiești cu regrete, ce înseamnă să ai o a doua șansă. Nu e un film perfect, are momentele lui mai slabe, dar în ansamblu e o experiență cinematografică puternică și memorabilă.
Cred că „Threefold” se adresează unui public mai matur, celor care apreciază dramele psihologice, poveștile complexe și personajele bine conturate. Nu e un film pentru o seară relaxată de vineri, ci mai degrabă pentru o Zi în care ai chef să te gândești la viață, la relații și la sensul existenței. E genul de film pe care vrei să-l discuți cu cineva după ce-l vezi, să-ți împărtășești impresiile și să analizezi împreună fiecare detaliu.
Pe mine m-a dus cu gândul la „Closer”.