Data lansării: 2026-02-15
Regizor: Sam Mason Bell
Distribuție: Jessica Hunt, Meghan Adara
Rating TMDb: 0
Am văzut “They Wait In Shadows” zilele trecute și încă mai am fiori. Serios, nu mă așteptam să mă prindă așa de tare, mai ales că genul horror a devenit destul de predictibil în ultima vreme. Dar filmul ăsta… are ceva aparte.
Povestea te trage încet, dar sigur, într-o lume bântuită de secrete și umbre. O urmărim pe Sarah, interpretată magistral de Jessica Hunt, o femeie care se întoarce în casa copilăriei după o tragedie. Nu vreau să spun prea multe, ca să nu stric surpriza, dar de aici începe un coșmar din care pare că nu mai e cale de scăpare. Casa e veche, plină de amintiri dureroase și, mai presus de toate, simți că ceva o pândește. Nu e vorba doar de zgomote ciudate sau uși care se trântesc, ci de o prezență palpabilă, un rău ascuns sub straturile prăfuite ale istoriei familiei.
Meghan Adara, în rolul lui… ei bine, nu vă spun ce rol are, dar prezența ei aduce un plus de mister și tensiune. Interacțiunile dintre Sarah și personajul ei sunt incredibil de bine scrise și jucate, pline de subînțelesuri și emoții refulate. Simți că amândouă ascund ceva, că se tem de ceva mai mare decât pot exprima în cuvinte.
Regia lui Sam Mason Bell e inteligentă. Nu abuzează de jump scares ieftine, ci se concentrează pe crearea unei atmosfere apăsătoare, sufocantă. Folosește foarte bine luminile și umbrele, iar coloana sonoră te face să simți fiecare pas al lui Sarah ca și cum l-ai face tu însuți. Am fost cu ochii lipiți de ecran tot timpul, respirând odată cu personajul principal, simțindu-i frica și disperarea.
Nu e un film pentru cei care vor doar să se sperie ușor și să uite. “They Wait In Shadows” îți rămâne în minte, te face să te gândești la lucrurile nespuse, la secretele pe care le îngropăm adânc în trecut și la modul în care ele pot reveni să ne bântuie. E un horror psihologic, care explorează traumele și vina, și o face într-un mod extrem de eficient.
Cred că fanii genului horror atmosferic, cei care apreciază suspansul construit treptat și poveștile cu substrat psihologic, vor fi cuceriți de filmul ăsta. Nu e perfect, recunosc, dar are o forță aparte, o capacitate de a te prinde în mrejele sale și de a nu te mai lăsa să pleci. M-a ținut cu sufletul la gură până la final și, chiar și după aceea, am mai stat un timp gândindu-mă la ce am văzut. Cred că asta spune multe despre impactul pe care l-a avut asupra mea.
Dacă ți-a plăcut “The Others”, s-ar putea să-ți placă și acesta.