Data lansării: 2026-02-19
Regizor: Georg Tiller
Distribuție:
Rating TMDb: 0
Am văzut recent „The Valley where LOAB Lives” și încă sunt sub influența lui. Nu e un film pe care îl uiți ușor, te urmărește zile întregi. E genul ăla de experiență cinematografică care te face să te întrebi ce ai văzut, de fapt, și ce a vrut să spună cu adevărat.
Povestea ne aruncă într-o lume rurală, izolată, parcă uitată de timp. O vale ascunsă, cu propriile reguli și secrete. Locuitorii ei, un amestec straniu de personaje, par prinși într-un ciclu repetitiv, o existență aproape ritualică. Din primele scene, simți că ceva nu e în regulă, că sub aparența liniștii se ascunde o tensiune palpabilă. LOAB, o prezență mai mult simțită decât văzută, planează asupra întregii comunități, un fel de zeitate obscură căreia toți i se supun, din frică sau din convingere.
Nu vreau să vă dezvălui prea multe despre plot, pentru că tocmai misterul și suspansul sunt elementele forte ale filmului. Dar vă pot spune că totul se complică odată cu apariția unui străin în vale. Un fotograf rătăcit, în căutarea unui cadru perfect, ajunge să perturbe Echilibrul fragil al comunității și să dezlănțuie forțe pe care nu le poate controla.
Regia lui Georg Tiller e impecabilă. Modul în care construiește atmosfera, folosind cadre largi, silențioase, dar și prim-planuri intense, te introduce treptat în starea de spirit a personajelor. E un ritm lent, deliberat, care nu e pentru toată lumea, dar care pe mine m-a captivat complet. Simți că ai intrat într-un tablou, într-o lume paralelă unde timpul curge altfel.
Actorii sunt absolut convingători, reușind să transmită complexitatea personajelor lor fără a cădea în exagerări. Nu sunt nume mari, dar fiecare își joacă rolul cu o naturalețe dezarmantă. Mi-a plăcut în special modul în care au redat ambiguitatea morală a personajelor, faptul că nu poți să spui cu certitudine cine e bun și cine e rău.
„The Valley where LOAB Lives” nu e un film ușor. Nu e pentru cei care caută o poveste simplă, cu un final fericit. E un film care te provoacă, care te pune pe gânduri, care te face să te simți inconfortabil. E o explorare a laturii întunecate a naturii umane, a credințelor oarbe și a fricii de necunoscut. E un film care te marchează.
Personal, am fost fascinat de atmosfera apăsătoare, de simbolismul subtil și de modul în care filmul reușește să creeze o lume complet credibilă, deși e atât de stranie. E un film pe care l-aș recomanda celor care apreciază un cinema mai experimental, mai introspectiv, celor care nu se tem de provocări și care sunt dispuși să se lase purtați într-o călătorie întunecată, dar fascinantă.
Dacă v-a plăcut „The Witch”, s-ar putea să vă placă și acesta.