Data lansării: 2025-12-31
Regizor: Luca Pappalardo
Distribuție: Felix Brunger, Michael Howe, Luca Saraceni-Gunner, Blossom Timothy, Katerina Dimakopoulou
Rating TMDb: 0
Tocmai am ieșit de la proiecția “The Trouble with Declan” și încă simt un nod în gât. Nu mă așteptam să mă zguduie atât de tare. Știam că e o dramă, dar complexitatea emoțiilor pe care le explorează e cu totul altceva.
Filmul se învârte în jurul lui Declan, un tânăr care se luptă cu o povară interioară greu de imaginat. Nu voi spune mai mult despre ce anume îl macină, pentru că e esențial să descoperi asta treptat, odată cu el. Ceea ce pot să spun e că filmul îl urmărește în timp ce încearcă să se reconecteze cu lumea din jur, o lume pe care simte că a pierdut-o de mult.
Luca Pappalardo a reușit să creeze o atmosferă apăsătoare, dar în același timp plină de speranță. Modul în care a ales să construiască fiecare cadru, folosind lumina și umbrele, vorbește despre starea interioară a personajului principal mai mult decât ar putea-o face orice dialog. Ritmul filmului este lent, deliberat, permițându-ți să absorbi fiecare emoție, fiecare tăcere încărcată.
Interpretarea lui Felix Brunger este pur și simplu fenomenală. Reușește să transmită vulnerabilitatea și disperarea lui Declan cu o finețe incredibilă. Are un fel de a fi natural în fața camerei, care te face să uiți că te uiți la un film și să te simți ca un martor la o dramă reală. Nici ceilalți actori nu se lasă mai prejos. Michael Howe, Luca Saraceni-Gunner, Blossom Timothy și Katerina Dimakopoulou completează perfect tabloul, fiecare aducând o nuanță proprie personajelor lor. Interacțiunile dintre ei sunt credibile, intense și, de multe ori, sfâșietoare.
“The Trouble with Declan” nu e un film ușor. Nu e genul de film pe care îl vezi ca să te relaxezi. E un film care te pune pe gânduri, care te provoacă să te uiți în interiorul tău și să te confrunți cu propriile temeri și vulnerabilități. Nu cred că e pentru oricine. E pentru cei care sunt dispuși să se lase purtați de o poveste dureroasă, dar profund umană, pentru cei care apreciază filmele care nu se tem să exploreze zonele întunecate ale psihicului uman. E pentru cei care vor să simtă, nu doar să vadă.
M-a impresionat în mod special modul în care filmul abordează teme dificile precum pierderea, vinovăția și iertarea. Nu oferă răspunsuri ușoare, nu judecă personajele, ci le permite să se confrunte cu consecințele propriilor acțiuni și să găsească, sau nu, o cale de a merge mai departe. Finalul, deși ambiguu, m-a lăsat cu un sentiment de speranță fragilă, un sentiment că, uneori, chiar și în cele mai întunecate momente, există o rază de lumină undeva.
Nu e un film perfect, desigur. Unele scene ar fi putut fi mai concise, iar altele ar fi putut explora mai mult anumite aspecte ale poveștii. Dar, în ansamblu, e o experiență cinematografică puternică, memorabilă și, mai ales, autentică.
Dacă v-a plăcut “Manchester by the Sea”, e foarte probabil să rezonați cu “The Trouble with Declan”.