Data lansării: 2026-01-26
Regizor: Ryder Larson
Distribuție: Ryder Larson, Molly Majors, Mia Kim, Finn Usher, Ash Kittle
Rating TMDb: 0
Tocmai am ieșit de la “The Stephanie Problem” și, sincer, încă procesez tot ce am văzut. E genul ăla de film care te face să te foiești în scaun, nu neapărat pentru că e inconfortabil, ci pentru că e plin de tensiune palpabilă. Ryder Larson a făcut o treabă excelentă ca regizor, reușind să construiască o atmosferă destul de apăsătoare, un soi de anxietate subtilă care te urmărește pe tot parcursul filmului.
E greu să vorbești despre poveste fără să strici surprizele, dar pot spune că totul se învârte în jurul unui eveniment din trecut care revine să bântuie personajele principale. Nu e un thriller clasic, cu jump scares și efecte speciale, ci mai degrabă un studiu psihologic al consecințelor acțiunilor noastre. E despre secrete, despre vinovăție și despre modul în care încercăm (sau nu încercăm) să ne împăcăm cu trecutul.
Ryder Larson (și ca actor, nu doar regizor) reuşeşte să te convingă de lupta interioară pe care o duce personajul său. Dar, sincer, toți actorii sunt minunați. Molly Majors aduce o fragilitate tulburătoare, iar Mia Kim are o prezență magnetică, chiar și atunci când nu spune nimic. Finn Usher și Ash Kittle completează perfect tabloul, fiecare aducând propria nuanță de mister și complexitate.
Ce m-a impresionat cel mai mult a fost felul în care filmul explorează zonele gri ale moralității. Nimic nu e alb sau negru, iar personajele sunt pline de defecte și contradicții, ceea ce le face incredibil de umane și ușor de empatizat cu ele, chiar și atunci când fac alegeri discutabile.
Ritmul e perfect dozat. Filmul nu se grăbește să dezvăluie totul, dar nici nu devine plictisitor. Te ține în suspans, dându-ți indicii ici și colo, suficient cât să-ți stârnească curiozitatea, dar nu atât de multe încât să poți anticipa deznodământul. Asta, cel puțin, până în ultima jumătate de oră, când tensiunea devine aproape insuportabilă.
E un film care te face să te gândești mult după ce se termină. Nu e genul de film pe care îl uiți imediat ce ieși din sală. Te bântuie, te pune pe gânduri și te face să-ți pui întrebări despre propriile tale alegeri și despre consecințele lor. Cred că e perfect pentru cei care apreciază filmele inteligente, cu personaje complexe și cu o atmosferă intensă. Nu e un film ușor, nici unul distractiv în sensul clasic al cuvântului, dar e un film care merită văzut.
Aș spune că e potrivit pentru un public matur, care e dispus să se confrunte cu teme dificile și cu personaje imperfecte. Dacă apreciezi filmele care explorează psihologia umană și care te lasă cu un gust amar, dar totodată satisfăcător, atunci “The Stephanie Problem” ar putea fi pe gustul tău.
Mi-a amintit puțin de “Prisoners”.