Data lansării: 2025-10-01
Regizor: Benny Safdie
Distribuție: Dwayne Johnson, Emily Blunt, Ryan Bader, Bas Rutten, Lyndsey Gavin
Rating TMDb: 6.461
Când am auzit de “The Smashing Machine”, cu Dwayne Johnson în rolul principal, am fost sceptic. Un film despre MMA, cu The Rock? Sună a ceva ce ar putea aluneca ușor în teritoriul clișeelor cu eroi musculoși. Dar, după ce l-am văzut, mi-am dat seama că am judecat prea repede. E mult mai profund decât mă așteptam.
Filmul ne aruncă direct în lumea brutală și fascinantă a lui Mark Kerr, un luptător de MMA dominator la sfârșitul anilor ’90, perioada de pionierat a sportului. Nu e o poveste despre glorie și trofee, deși le vede pe amândouă. E mai degrabă o radiografie a omului din spatele mașinii de luptă, a vulnerabilităților lui, a dependențelor care îl macină și a presiunii imense la care e supus.
Johnson reuşeşte să se transforme complet. Nu mai e eroul de acțiune pe care îl știm cu toții. E un Kerr complex, cu momente de tandrețe surprinzătoare, dar și cu căderi abrupte în abisul dependenței de calmante. Cred că e cel mai bun rol al lui de până acum.
Emily Blunt, ca întotdeauna, aduce o profunzime emoțională incredibilă rolului soției lui Kerr. Relația lor, dificilă și intensă, e una dintre coloanele vertebrale ale filmului. Ea încearcă să îl țină pe linia de plutire, să îl scoată din cercul vicios al violenței și al abuzului de substanțe, dar se luptă cu un adversar redutabil: demonii interiori ai lui Mark.
Benny Safdie, la cârmă, reușește să creeze o atmosferă palpabilă, brută și autentică. Scenele de luptă sunt incredibil de bine realizate, dar nu e vorba doar de coregrafie spectaculoasă. Simți fiecare lovitură, fiecare cădere, fiecare strop de sudoare și sânge. Te lasă fără respirație, te face să te simți inconfortabil, dar nu poți să-ți iei ochii de la ecran.
Ritmul filmului e lent, contemplativ, dar nu plictisitor. Te lasă să respiri, să procesezi ceea ce vezi, să te conectezi cu personajele. Nu e un film happy-go-lucky, e clar. E o poveste despre prețul succesului, despre sacrificii, despre lupta cu sine însuți. E o dramă puternică, care te pune pe gânduri mult după ce se termină.
Cred că “The Smashing Machine” e potrivit pentru cei care apreciază filmele cu personaje complexe, cu povești puternice și interpretări memorabile. Nu e un film pentru fanii genului acțiune pură, care caută doar spectacol și explozii. E pentru cei care sunt interesați de drama umană, de complexitatea relațiilor și de lupta pentru supraviețuire, atât fizică, cât și emoțională.
Un film care mi-a venit în minte după ce am văzut “The Smashing Machine” e “The Wrestler”.