Data lansării: 2026-02-02
Regizor: Justin Adam
Distribuție: Samuel Hardoy-Roudaut, Samuel Hardoy-Roudaut, Samuel Hardoy-Roudaut, Gabriel Bourdoiseau, Justin Adam
Rating TMDb: 0
Am așteptat “The Seeds of Times – Compassion Circuit – Part 3-4” cu o nerăbdare pe care o simt rar. Știam că e un proiect ambițios și, deși nu e genul de film pe care-l recomand oricui, pot spune că m-a răscolit serios. E genul ăla de experiență cinematografică de care ai nevoie să te detașezi un pic după, să digeri ce ai văzut.
Povestea… ei bine, e complicată. E construită pe straturi, ca o ceapă. Pornim de la o premisă destul de simplă: un personaj (interpretat magistral de Samuel Hardoy-Roudaut, de fapt, *toate* personajele importante sunt interpretate de el, ceea ce adaugă un strat suplimentar de stranietate) se confruntă cu o criză existențială. Dar pe măsură ce filmul avansează, criza asta se amplifică, se ramifică și devine ceva mult mai întunecat și mai profund. Nu vreau să dau spoilere, dar totul are legătură cu timpul, cu alegeri și cu consecințele lor. E un labirint de oglinzi în care personajul principal se pierde, și odată cu el, te pierzi și tu, ca spectator.
Regia lui Justin Adam e… intensă. Nu e un film pe care să-l poți urmări pasiv. Te obligă să fii atent, să pui cap la cap indiciile, să interpretezi simbolurile. Uneori, senzația e că ești pus la încercare, că regizorul vrea să vadă cât de departe ești dispus să mergi. Atmosfera e apăsătoare, claustrofobă, chiar și în scenele care se desfășoară în spații deschise. E un sentiment constant de amenințare iminentă, de pericol care pândește la colț.
Cred că merită menționat și Gabriel Bourdoiseau, deși are un rol mai mic, prezența lui e magnetică și adaugă o greutate suplimentară filmului. Interacțiunea dintre personajul lui și cel interpretat de Hardoy-Roudaut e electrică, plină de tensiune și subînțelesuri.
“The Seeds of Times – Compassion Circuit – Part 3-4” nu e un film ușor. E lent, contemplativ, uneori chiar frustrant. Nu oferă răspunsuri simple, ci pune întrebări dificile. Nu e genul de film pe care îl poți viziona cu popcorn și Coca-Cola. E un film care te solicită, care te provoacă, care te bântuie mult timp după ce se termină.
E un film despre condiția umană, despre fragilitatea existenței și despre puterea alegerilor noastre. E despre întunericul din noi și despre capacitatea de a găsi o fărâmă de lumină chiar și în cele mai grele momente. E un film care te va face să te gândești la viață, la moarte și la tot ce e între ele.
Nu e pentru toată lumea, asta e clar. Dacă ești genul de persoană care preferă filmele cu acțiune rapidă și rezolvări simple, probabil că te vei plictisi teribil. Dar dacă ești dispus să te lași purtat într-o călătorie întunecată și complexă, dacă îți plac filmele care te fac să gândești și să simți, atunci cred că ar trebui să-i dai o șansă. A, și să ai răbdare.
Mi-a amintit, într-un fel, de “Enemy”.