Data lansării: 2025-12-26
Regizor: Hasan Hadi
Distribuție: Banin Ahmad Nayef, Sajad Mohamad Qasem, Waheed Thabet Khreibat, Rahim AlHaj, Muthanna Malaghi
Rating TMDb: 8.75
Am văzut de curând un film care m-a lăsat cu un nod în gât, cu o senzație stranie de tristețe amestecată cu speranță. Se numește „The President’s Cake” și, sincer, nu știam la ce să mă aștept când am apăsat play. Nu e un film ușor, dar e unul care te face să simți, să gândești, să pui întrebări.
Filmul ne introduce într-o lume complexă, una marcată de pierderi, de traume ascunse sub aparența unei vieți normale. E o poveste despre legături familiale fragile, despre secrete care erodează încet, dar sigur, relațiile dintre oameni. Nu vreau să dezvălui prea multe despre plot, pentru că e genul de film care trebuie trăit, nu povestit. Dar pot să spun că totul se învârte în jurul unui tort, un tort cu o semnificație aparte, un tort care devine un simbol al speranței și al reconcilierii.
Regia lui Hasan Hadi e subtilă, elegantă. Nu forțează emoțiile, ci le lasă să se dezvăluie treptat, prin intermediul dialogurilor, al gesturilor mici, al privirilor. Și actorii… oh, Dumnezeule, actorii! Nu-i cunoșteam pe Banin Ahmad Nayef, Sajad Mohamad Qasem sau pe Waheed Thabet Khreibat, dar m-au cucerit de la prima scenă. Au o naturalețe, o intensitate care te fac să uiți că te uiți la un film. Simți că ești acolo, alături de ei, că le trăiești emoțiile. Și Rahim AlHaj, cu muzica lui, a contribuit enorm la crearea atmosferei. Partiturile lui sunt melancolice, pline de sensibilitate, perfecte pentru a acompania această poveste.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult la acest film e atmosfera. E un aer apăsător, sufocant, dar în același timp e și un aer cald, familiar. Simți că ești într-o casă în care s-au întâmplat multe, bune și rele, o casă care a văzut multe lacrimi, dar și multe zâmbete. Ritmul e lent, contemplativ, ceea ce poate fi un dezavantaj pentru unii, dar pentru mine a fost un plus. Mi-a permis să mă afund complet în poveste, să simt fiecare emoție, să înțeleg fiecare personaj.
„The President’s Cake” nu e un film pentru oricine. E un film care cere răbdare, atenție, empatie. Nu e un film de consum, e un film de trăit. Dacă ești genul de persoană care preferă filmele de acțiune sau comediile romantice, probabil că nu o să-ți placă. Dar dacă ești genul de persoană care apreciază dramele psihologice, filmele cu mesaj, filmele care te fac să te gândești la viață, atunci îți recomand cu căldură să-l vezi. Te va schimba, cu siguranță.
Mi-a adus aminte de “The Past”.