Data lansării: 2026-01-01
Regizor: Ricard Cussó
Distribuție: Nick Offerman, Nina Oyama, Miranda Otto, Amy Sedaris, Jordin Sparks
Rating TMDb: 0
Când am auzit de “The Pout-Pout Fish”, recunosc, am fost sceptic. Un pește morocănos? Sună a ceva banal, dar afișul colorat și, mai ales, vocile din distribuție m-au făcut curios. Și bine am făcut că i-am dat o șansă!
Filmul ăsta e o gură de aer proaspăt. Te trezești aruncat într-un ocean vibrant, populat de creaturi marine mai caraghioase și mai simpatice ca altele. Dar nu e doar despre culori și gaguri ușoare. Povestea, deși simplă la suprafață, are un miez emoțional surprinzător. Pout-Pout Fish, un peștișor cu o expresie permanent tristă, crede că este condamnat să răspândească melancolie oriunde merge. Toată lumea se ferește de el, îl consideră un ghinionist. Dar, bineînțeles, călătoria lui prin adâncuri îl va pune față în față cu o serie de situații care îl vor forța să își reevalueze atitudinea.
Nu vă așteptați la o dramă shakespeariană, e un film pentru copii, în definitiv. Dar e genul ăla de producție care funcționează la fel de bine și pentru adulți, datorită umorului inteligent și a mesajului pozitiv. Am râs copios, recunosc, la unele replici. Și m-am surprins cu un nod în gât în anumite scene.
Regia lui Ricard Cussó e plină de energie, menținând un ritm alert, dar fără a sufoca povestea. Nu am simțit niciun moment că filmul se grăbește sau că încearcă să bifeze niște casete obligatorii. Totul curge natural, organic, ca un banc de pești în largul mării. Iar vocile din distribuție, de la Nick Offerman cu tonul lui grav, perfect pentru un personaj aparent nefericit, până la Nina Oyama, care aduce o energie debordantă, sunt pur și simplu perfecte. Miranda Otto și Amy Sedaris completează un ansamblu vocal de invidiat. Jordin Sparks, deși nu are un rol major, adaugă o notă muzicală dulce și memorabilă.
Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost faptul că filmul nu se mulțumește să ofere o lecție moralizatoare bătută în cuie. Nu e vorba despre a schimba pe cineva cu forța, ci despre a-i oferi spațiul și încurajarea de a se descoperi singur. Pout-Pout Fish nu devine brusc o persoană (sau un pește) complet diferită. El învață să își accepte emoțiile, să vadă partea bună a lucrurilor și, cel mai important, să realizeze că nu e singur.
E un film ideal pentru o seară în familie, cu copii de toate vârstele. Dar cred că și adulții care caută ceva ușor, amuzant și cu un mesaj frumos de urmărit se vor bucura de el. Nu e un film care îți va schimba viața, dar cu siguranță îți va pune un zâmbet pe buze.
Am simțit oarecum aceeași căldură și speranță ca în “Finding Nemo”.