Data lansării: 2026-01-23
Regizor: Henry Gillette
Distribuție: Jacey Bullock, Marco Arrington, Cat Running, Madison Timone, Saniya Desai
Rating TMDb: 0
Am văzut “The Party” săptămâna trecută și, sincer, încă mă mai gândesc la el. Nu e un film pe care să-l uiți ușor, asta e sigur. Mi-a plăcut cum te prinde de la început cu o atmosferă tensionată, care nu te mai lasă până la final. E ca și cum ai fi invitat la o petrecere care degenerează treptat, dar fără să știi exact când și cum se va întâmpla dezastrul.
Filmul începe simplu: un grup de prieteni se reunește într-o casă izolată pentru o petrecere aniversară. Pare o ocazie perfectă de relaxare și distracție, dar sub aparențe se ascund secrete, resentimente vechi și tensiuni mocnite. Pe măsură ce noaptea avansează și alcoolul curge, măștile încep să cadă, iar jocul devine din ce în ce mai periculos.
Ceea ce mi s-a părut inteligent e modul în care regizorul, Henry Gillette, construiește suspansul. Nu apelează la jump scares ieftine sau la efecte speciale exagerate. Mizează pe psihologia personajelor, pe priviri furate, pe replici tăioase și pe o muzică subversivă care amplifică paranoia. E o simfonie a fricii care se construiește încet, dar sigur.
Jacey Bullock, în rolul principal, e absolut electrizantă. Are o prezență magnetică și reuşește să transmită perfect vulnerabilitatea și disperarea personajului ei. Nici restul distribuției nu se lasă mai prejos. Marco Arrington, Cat Running, Madison Timone și Saniya Desai completează un tablou complex de personalități, fiecare cu propriile sale motive și secrete. Cred că aici stă puterea filmului: în dinamica dintre personaje și în modul în care interacțiunile lor dezvăluie treptat un trecut întunecat.
Mi-a plăcut foarte mult că nu e un horror tipic. Nu te bombardează cu imagini șocante, ci te provoacă să te gândești la propriile tale frici și la modul în care trecutul ne poate bântui. E un film care te face să te simți inconfortabil, dar într-un mod bun. Te forțează să te confrunți cu aspecte mai puțin plăcute ale naturii umane.
Probabil că nu e un film pentru oricine. Dacă te aștepți la un horror clasic, cu monștri și mult sânge, s-ar putea să fii dezamăgit. Dar dacă apreciezi filmele psihologice, cu o atmosferă apăsătoare și personaje complexe, atunci “The Party” e o alegere excelentă. E un thriller inteligent și captivant, care te va ține cu sufletul la gură până la ultima scenă. E un film care te face să te întrebi ce se întâmplă cu adevărat dincolo de aparențe și cât de bine îi cunoști, de fapt, pe cei din jurul tău.
Ritmul este excelent calibrat. Deși acțiunea se desfășoară într-un spațiu restrâns, nu devine niciodată plictisitoare. Dimpotrivă, claustrofobia casei devine un personaj în sine, amplificând sentimentul de pericol iminent. Mi-a plăcut cum regizorul jonglează cu planurile apropiate și cu cele largi, creând o tensiune vizuală care completează perfect narațiunea.
Recomand “The Party” celor care apreciază filmele cu o încărcătură emoțională puternică și o intrigă bine construită. E un film care te va pune pe gânduri mult timp după ce se termină și care te va face să te uiți cu alți ochi la următoarea petrecere la care vei merge.
M-a dus cu gândul la “Coherence”.