Data lansării: 2024-12-19
Regizor: Sasha Sibley
Distribuție: Aleksa Palladino, Sean Bridgers, Jadon Cal, Jessica Ruth Bell, Zara King
Rating TMDb: 5.4
Am dat peste „The Painted” absolut întâmplător, și pot să spun sincer că a fost una dintre acele descoperiri care te fac să regândești noțiunea de horror modern. Nu e un film care se bazează pe jump scares ieftine sau pe litri de sânge. E un horror psihologic, care se insinuează sub piele, te face să te simți inconfortabil și te lasă cu un gust amar mult după ce au rulat creditele.
Povestea? Simplă, la suprafață. O familie se mută într-o casă veche, undeva departe de agitația urbană, în căutarea liniștii și a unui nou început. Dar, evident, liniștea asta se dovedește a fi doar o fațadă. Casa are secrete, secrete care se manifestă prin niște picturi sinistre găsite în pod. Picturile astea nu sunt doar niște obiecte decorative; ele prind viață, influențează realitatea și încep să afecteze membrii familiei în moduri din ce în ce mai înfricoșătoare.
Ceea ce m-a atras cel mai mult la „The Painted” a fost atmosfera. E greu de descris, dar e un amestec perfect de claustrofobie și paranoia. Casa însăși devine un personaj, un labirint al minții în care realitatea se distorsionează și devine imposibil să mai distingi ce e real de ce e doar un produs al imaginației, sau mai rău, al influenței malefice a picturilor. Regia lui Sasha Sibley e subtilă, dar extrem de eficientă. Nu îți aruncă groaza în față; o lasă să se construiască treptat, prin cadre lungi, prin jocul de lumini și umbre și, mai ales, prin expresiile actorilor.
Și apropo de actori, trebuie să spun că Aleksa Palladino și Sean Bridgers, în rolurile părinților, sunt absolut excepționali. Redau perfect disperarea și neputința unui cuplu care se luptă să își protejeze familia de o amenințare pe care nu o înțeleg. Jadon Cal, în rolul fiului, transmite o vulnerabilitate și o inocență care te fac să simți cu adevărat groaza prin care trece. Jessica Ruth Bell și Zara King completează perfect ansamblul, aducând un plus de mister și suspans.
Ritmul filmului este intenționat lent, ceea ce poate să nu fie pe placul tuturor. Nu e un film care să te țină în priză cu efecte speciale sau cu scene de acțiune. E un film care îți cere răbdare, care te invită să te cufunzi în atmosfera lui apăsătoare și să te lași purtat de valul de frică. Și, credeți-mă, merită.
Cred că „The Painted” este genul de film care se adresează celor care apreciază horror-ul inteligent, care preferă groaza psihologică în locul violenței gratuite. E un film care te face să te gândești la limitele realității, la puterea sugestiei și la modul în care trecutul poate să ne bântuie prezentul. Nu e un film pentru cei slabi de inimă, dar e un film care merită văzut dacă ești pasionat de genul horror și vrei să vezi ceva diferit, ceva care să te marcheze cu adevărat. E genul de film care te face să te uiți cu alți ochi la tablourile de pe pereți. Nu vă speriați, glumesc… sau nu?
Mi-a amintit puțin de „The Witch”.