Data lansării: 2026-01-27
Regizor: Noah Segan
Distribuție: John Turturro, Giancarlo Esposito, Will Price, Tatiana Maslany, Victoria Moroles
Rating TMDb: 0
Am văzut un film zilele trecute care m-a lăsat pe gânduri. Se numește „The Only Living Pickpocket in New York” și, sincer, titlul e o promisiune pe care o livrează cu vârf și îndesat. Nu e doar despre un hoț de buzunare, e despre *ultimul*. Un fel de relicvă într-un New York din viitorul apropiat, unde tehnologia a făcut ca meseria lui să fie aproape dispărută.
Totul începe cu o crimă. Nu e o crimă oarecare, ci una care îl implică pe acest hoț de buzunare veteran, interpretat magistral de John Turturro. Turturro e perfect în rolul ăsta, aducând un amestec de cinism, oboseală și o urmă de nostalgie. Nu-ți vine să-l urăști, deși e un infractor. De fapt, te trezești că empatizezi cu el, cu modul lui de viață pe cale de dispariție.
Giancarlo Esposito e, ca de obicei, intimidant și subtil în rolul detectivului care încearcă să deslușească misterul. E un joc de șah inteligent între cei doi, fiecare încercând să anticipeze mișcările celuilalt. Nu e doar o luptă între bine și rău, ci una între vechi și nou, între analogic și digital.
Firul narativ e complicat, cu multe întorsături de situație. Nu e un film ușor de urmărit, necesită atenție, dar recompensa e pe măsură. Regia lui Noah Segan e sigură, creând o atmosferă apăsătoare, uneori claustrofobică, care te trage în lumea personajelor. New York-ul din film nu e cel pe care îl știm, e o metropolă sufocată de tehnologie, unde intimitatea e un lux.
Will Price și Tatiana Maslany completează perfect distribuția, adăugând straturi de complexitate poveștii. Nu vreau să dau spoilere, dar relațiile dintre personaje sunt departe de a fi simple. Sunt pline de trădare, loialitate și o disperare tăcută.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la film e că nu e doar un thriller polițist. E o meditație asupra pierderii, asupra identității și asupra modului în care tehnologia ne transformă. Nu e un film optimist, dar nici unul deprimant. E mai degrabă o oglindă a societății noastre, o oglindă poate ușor distorsionată, dar care reflectă o realitate pe care o recunoaștem cu toții. Ritmul e alert, dar nu sufocant. E un film care te lasă să respiri, să gândești, să simți.
Cred că „The Only Living Pickpocket in New York” e un film pentru cinefilii care apreciază poveștile inteligente, cu personaje complexe și cu o atmosferă aparte. Nu e un film pentru cei care caută acțiune non-stop sau rezolvări simple. E un film care te provoacă, care te face să te întrebi ce înseamnă să fii uman într-o lume din ce în ce mai digitalizată. Victoria Moroles are un rol mai mic, dar memorabil, și contribuie la atmosfera generală de incertitudine.
Am ieșit din sala de cinema cu un sentiment ciudat. Un amestec de fascinație, melancolie și poate un strop de teamă. E un film care rămâne cu tine mult timp după ce se termină. Un film care te face să te gândești la buzunarul tău, la viitorul tău și la locul tău în lume.
Mie mi-a adus aminte de „Minority Report”.