Data lansării: 2026-01-31
Regizor: Gabriel Bath
Distribuție: Gabriel Bath, Quinn Vlasic, Daniel Tune, Jasper Weenink, Emily Pottinger
Rating TMDb: 0
Am așteptat “The Next Time You Feel Important” cu o nerăbdare inexplicabilă. Poate pentru că am auzit zvonuri despre cât de curajos e, amestecând genuri aparent incompatibile într-un cocktail exploziv. Ei bine, pot să vă spun că nu m-a dezamăgit. Deloc.
Filmul ne aruncă într-o călătorie nebunească prin secole. Un grup pestriț de personaje, legate de un artefact misterios, se trezesc traversând epoci istorice diferite, fugind de o amenințare care nu are chip, dar care le simt mereu suflarea în ceafă. Avem aventură cât cuprinde, cu scene de luptă coregrafiate excelent și cascade spectaculoase, dar presărate cu un umor negru care te ia prin surprindere și te face să râzi cu gura până la urechi, chiar și atunci când tensiunea e la cote maxime. Apoi, când te aștepți mai puțin, te lovește un val de groază – nu genul ieftin, cu jump scares, ci o frică viscerală, care te face să te simți inconfortabil în pielea ta. E ca și cum cineva s-ar fi jucat cu telecomanda emoțiilor mele, dând volumul la maximum când nu mă așteptam.
Ce m-a surprins cel mai mult a fost cât de bine funcționează amestecul ăsta aparent haotic. E meritul regizorului, Gabriel Bath, care reușește să jongleze cu toate aceste elemente fără să scape controlul. Simți că are o viziune clară, o imagine de ansamblu pe care o transmite cu încredere, lăsând totuși loc și de improvizație, de momente neașteptate care fac filmul să respire. Și actorii… ah, actorii! Chiar dacă nu sunt nume mari, se vede că s-au implicat total în rolurile lor. Le simți emoțiile, le înțelegi motivațiile, chiar și atunci când personajele lor sunt complet nebune. Nu pot să spun prea multe despre interpretările lor, fără să stric surpriza, dar Quinn Vlasic, în special, are câteva momente de-a dreptul memorabile.
“The Next Time You Feel Important” are un ritm alert, dar bine dozat. Nu te lasă să te plictisești, dar nici nu te sufocă cu prea multe informații. Povestea se dezvăluie treptat, cu răsturnări de situație inteligente, care te țin cu sufletul la gură până la final. Finalul, apropo, e ambiguu, dar nu în sensul frustrant. Te lasă cu întrebări, te pune pe gânduri, te face să vorbești despre film cu prietenii ore în șir după ce ai ieșit din sală.
Atmosfera e… greu de descris. E un amestec ciudat de fast și decădere, de frumusețe și urâțenie, de speranță și disperare. E un film care te zguduie, care te face să simți, care te provoacă să gândești. Nu e pentru oricine. Dacă ești genul de persoană care preferă filmele predictibile, cu happy end garantat, mai bine stai departe. Dar dacă ești un cinefil aventuros, care caută ceva diferit, ceva care să te scoată din zona de confort, atunci dă-i o șansă. S-ar putea să fii surprins. E un film curajos, ambițios, și, cel mai important, e un film care rămâne cu tine mult timp după ce se termină. Te face să te întrebi care e rolul tău în istorie, ce contează cu adevărat și ce lăsăm în urmă.
Cred că e un film care s-ar potrivi fanilor “Brazil”.