Data lansării: 2025-12-13
Regizor: Gary Halvorson
Distribuție: Sonya Yoncheva, Piotr Beczała, Igor Golovatenko, Siphokazi Molteno, Olesya Petrova
Rating TMDb: 7
Ah, “The Metropolitan Opera: Andrea Chénier”… Cred că abia așteptam să văd filmul ăsta de când am aflat de el. Pur și simplu, sunt o mare fană a operei și, mai ales, a dramelor istorice puse în scenă cu atâta fast și emoție. Iar subiectul, Revoluția Franceză, mă atrage ca un magnet.
Povestea, bineînțeles, este una clasică, de dragoste imposibilă pe fundalul unor vremuri tulburi. Andrea Chénier, poetul idealist, îndrăgostit de frumoasa aristocrată Maddalena de Coigny, iar în calea lor stă Gérard, servitorul devenit revoluționar, mistuit de o pasiune obsesivă pentru Maddalena. E un triunghi amoros clasic, dar potențat de contextul istoric, de teroare, de trădare și de sacrificiu. Mă întreb mereu ce aș face eu într-o asemenea situație.
Nu vreau să dau spoilere, dar vă pot spune că filmul te prinde de la început și nu te mai lasă până la final. E o cursă contra cronometru, un carusel de emoții, de la speranță la disperare, de la iubire la ură. Simți frica, simți injustiția, simți dorința de libertate. Și, mai presus de toate, simți dragostea aia nebună, capabilă de orice sacrificiu.
Sonya Yoncheva, în rolul Maddalenei, este absolut superbă. Are o prezență scenică incredibilă și o voce care îți merge direct la suflet. Piotr Beczała, ca Andrea Chénier, este un romantic incurabil, un visător care se trezește brusc în mijlocul unui coșmar. Iar Igor Golovatenko, în rolul lui Gérard, este un personaj complex, ambivalent, un om măcinat de contradicții. Regia lui Gary Halvorson pune totul în valoare, scoțând în evidență atât momentele intime, pline de emoție, cât și scenele grandioase, cu decoruri fastuoase și costume impecabile. Nu-mi pot imagina câtă muncă a fost în spatele acestui proiect!
Mi-a plăcut foarte mult atmosfera. E întunecată, apăsătoare, dar în același timp vibrantă, plină de energie. Scenele cu mulțimea, cu revoluționarii, sunt incredibil de intense. Muzica, bineînțeles, este absolut superbă. Aș putea asculta aria “La mamma morta” la nesfârșit. E o explozie de emoție, un strigăt disperat de ajutor.
Filmul are un ritm bun, cu momente de respiro binevenite între scenele dramatice. Nu te plictisești nicio secundă. E o experiență cinematografică intensă, care te lasă cu un nod în gât și cu multe întrebări. Ce înseamnă să fii liber? Cât de departe ești dispus să mergi pentru dragoste? Ce este mai important, ideile sau oamenii?
Cred că “The Metropolitan Opera: Andrea Chénier” este un film potrivit pentru cei care iubesc opera, bineînțeles, dar și pentru cei care apreciază dramele istorice, poveștile de dragoste imposibile și interpretările actoricești de excepție. E un film care te face să simți, să gândești, să vibrezi. E un film care te marchează. Nu e genul de film pe care îl uiți imediat după ce ai ieșit din sală. Rămâne cu tine, te bântuie, te pune pe gânduri.
Dacă v-a plăcut filmul ăsta, poate v-ar plăcea și *Tosca*.