Data lansării: 2026-01-25
Regizor: Tarik Dingle
Distribuție: Isabel Tanner
Rating TMDb: 0
Am ieșit din sala de cinema cu un nod în gât și o senzație stranie, ca după o discuție profundă cu un prieten drag. “The Melancholy of Being” te prinde din prima secundă și nu te mai lasă. Nu e un film care te ține cu sufletul la gură prin efecte speciale sau răsturnări de situație spectaculoase, ci printr-o poveste simplă, dar devastator de umană.
Filmul o urmărește pe Anya, o tânără interpretată magistral de Isabel Tanner, care se luptă cu o tristețe apăsătoare, o melancolie care o însoțește ca o umbră. Nu e o dramă lacrimogenă despre nenorociri abrupte. E vorba despre o tristețe mai subtilă, mai insidioasă, care roade încet, dar sigur. O urmărim pe Anya în viața ei de Zi cu zi, în interacțiunile cu familia, cu prietenii, cu colegii de serviciu. Încercările ei de a găsi un sens, o bucurie, o rază de speranță într-o lume care pare adesea copleșitoare.
Regizorul Tarik Dingle reușește să creeze o atmosferă intimă, aproape sufocantă, care te face să te simți ca și cum ai fi martor la o bucată din viața reală a acestei femei. Cadrele sunt simple, dar expresive, iar coloana sonoră, discretă și delicată, accentuează perfect stările emoționale ale personajului principal.
Mi-a plăcut foarte mult cum filmul explorează complexitatea emoțiilor umane, fără a oferi răspunsuri ușoare sau soluții rapide. Anya nu e un personaj perfect. E vulnerabilă, confuză, uneori chiar egoistă. Dar tocmai aceste imperfecțiuni o fac atât de reală, atât de apropiată de noi. Simți nevoia să o iei în brațe, să o asculți, să o înțelegi.
Ritmul filmului e lent, contemplativ, ceea ce poate să nu fie pe placul tuturor. E un film care cere răbdare, atenție, deschidere. Nu te poți uita la el în timp ce verifici telefonul sau vorbești cu cineva. Trebuie să te lași purtat de poveste, să te abandonezi atmosferei, să simți emoțiile alături de Anya.
“The Melancholy of Being” nu e un film pentru cei care caută o distracție superficială. E un film pentru cei care sunt dispuși să se confrunte cu propriile emoții, cu propriile neliniști, cu propria melancolie. E un film pentru cei care cred că frumusețea se poate ascunde și în locurile cele mai întunecate. E un film pentru cei care apreciază un cinema sincer, profund, care te face să reflectezi la sensul vieții, la fragilitatea umană, la importanța conexiunilor autentice.
Nu e un film ușor, dar e un film important. Un film care te poate schimba, care te poate face să vezi lumea cu alți ochi. Un film care, cu siguranță, îți va rămâne mult timp în minte.
Dacă v-a plăcut acest film, vă recomand “Manchester by the Sea”.