Data lansării: 2025-12-07
Regizor: Dino Mujic
Distribuție: Abdulsamed Brahovic, Helen Wills, Jennifer Tausch
Rating TMDb: 0
Am văzut “The May Bench” acum câteva zile și încă mă gândesc la el. Nu e genul de film pe care îl uiți imediat după ce iesi din sală. E genul ăla care te urmărește, care te face să te întrebi ce-ai fi făcut tu în locul personajelor.
Povestea, la prima vedere, pare simplă. E vorba despre doi oameni complet diferiți, legați de o întâmplare nefericită și de o bancă dintr-un parc, bancă ce devine un punct de întâlnire improbabil. Abdulsamed Brahovic joacă rolul unui bărbat tăcut, măcinat de remușcări, iar Helen Wills interpretează o femeie vibrantă, dar fragilă, care încearcă să-și reconstruiască viața după o pierdere. Scânteile dintre ei nu sunt romantice, ci mai degrabă un amestec de curiozitate, suspiciune și, treptat, înțelegere.
Nu vreau să dezvălui prea multe despre plot, dar pot să spun că filmul explorează teme grele: vinovăție, iertare, durere și capacitatea umană de a se reinventa chiar și în cele mai întunecate momente. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost modul în care regizorul, Dino Mujic, a reușit să construiască o atmosferă încărcată de emoție, fără a cădea în melodramatic sau în clișee. Camera se mișcă încet, parcă pentru a da timp privitorului să absoarbă fiecare detaliu, fiecare grimasă a personajelor.
Jennifer Tausch, deși are un rol secundar, aduce o notă de echilibru în toată această dramă apăsătoare. Personajul ei este un fel de martor al evoluției dintre Abdulsamed și Helen, un observator tăcut care, prin gesturi mici și replici bine plasate, reușește să ofere o perspectivă diferită asupra evenimentelor.
Interpretările actorilor sunt remarcabile. Brahovic transmite o tristețe profundă doar prin expresia feței, fără a fi nevoie de cuvinte. Wills, pe de altă parte, are o energie debordantă, dar sub suprafața ei se simte o vulnerabilitate care te atinge direct. Chimia dintre ei este subtilă, dar extrem de puternică, și cred că asta este una dintre marile reușite ale filmului.
“The May Bench” nu este un film ușor. Nu te va face să râzi cu lacrimi și nici nu te va ține cu sufletul la gură cu scene de acțiune spectaculoase. Este un film care te provoacă să te gândești la viață, la alegerile pe care le facem și la consecințele lor. Este un film pentru cei care apreciază dramele psihologice complexe, pentru cei care sunt dispuși să se lase absorbiți de o poveste tristă, dar în același timp plină de speranță.
Ritmult filmului este deliberat lent, ceea ce poate descuraja pe unii spectatori. Dar, pentru mine, această lentoare a fost esențială pentru a crea atmosfera potrivită, pentru a permite emoțiilor să se sedimenteze și pentru a da timp personajelor să se dezvăluie treptat. Nu e genul de film pe care îl urmărești în timp ce stai pe telefon sau discuți cu prietenii. Cere atenție, cere răbdare și, în schimb, oferă o experiență cinematografică profundă și memorabilă.
M-a dus cu gândul la “Manchester by the Sea”.