Data lansării: 1978-11-15
Regizor: Ralph Bakshi
Distribuție: Christopher Guard, William Squire, Michael Scholes, John Hurt, Simon Chandler
Rating TMDb: 6.594
“The Lord of the Rings” al lui Bakshi…uff, ce aventură! Îmi amintesc și acum ziua când l-am văzut prima oară. Eram mic, fascinat de desene animate, dar ăsta era altceva. Nu era Disney, nu era Hanna-Barbera. Era mai… întunecat, mai serios, mai epic. Și chiar dacă animația nu e perfectă după standardele de azi, are un farmec aparte, un stil vizual care te prinde.
Filmul te aruncă direct în Middle-earth, în mijlocul unei bătălii epice între bine și rău. Un hobbit micuț, Frodo, moștenește un inel magic, un inel pe care Sauron, Lordul Întunecimii, îl vrea înapoi Cu orice preț. Și începe o călătorie periculoasă, plină de obstacole, de creaturi fantastice și de personaje memorabile.
E o adaptare interesantă, pentru că nu acoperă toată povestea, se oprește undeva pe la mijlocul cărții “The Two Towers”. Asta nu e neapărat un lucru rău. Concentrându-se pe prima parte, reușește să redea mai bine atmosfera din Shire, pericolul din Bree și măreția Consiliului lui Elrond. Te simți efectiv parte din acea călătorie, alături de Frodo și Sam, tremurând de frică în Mines of Moria sau admirând frumusețea Lothlórienului.
Regia lui Bakshi e… cum să spun? Nonconformistă. Folosește tehnici de animație rotoscopate, adică filmează actori reali și apoi îi desenează peste. Rezultatul e uneori bizar, dar dă un realism neașteptat personajelor. Mișcările sunt mai naturale, expresiile mai credibile. Și vocile actorilor, deși nu sunt nume mari, se potrivesc perfect cu personajele. Christopher Guard e un Frodo convingător, William Squire un Gandalf impunător, iar John Hurt un Aragorn… hm, poate nu perfect, dar cu siguranță memorabil.
E un film care te lasă cu un gust amar la final, pentru că știi că povestea nu e completă. Dar te și face să vrei mai mult, să descoperi restul aventurilor lui Frodo și ale Companiei Inelului.
Nu e un film pentru toată lumea. Dacă te aștepți la o animație netedă și colorată ca cele de la Pixar, vei fi dezamăgit. E un film mai experimental, mai artistic, mai… matur. Dar dacă ești fan fantasy, dacă îți plac poveștile epice și dacă nu te sperie un pic de violență, atunci trebuie să-l vezi. E o experiență unică, o interpretare curajoasă a unei opere clasice. E mai mult decât un simplu film de animație, e o operă de artă.
E un pic ca și cum ai privi un vis, un vis bântuit de umbre și lumini, plin de eroi și de monștri, un vis care te urmărește mult timp după ce se termină. E un film pe care nu-l uiți ușor.
Dacă ți-a plăcut, încearcă “Wizards”.