Data lansării: 2026-02-14
Regizor: Ryan Consbruck
Distribuție:
Rating TMDb: 0
Am văzut “The Last Egg” acum câteva zile și încă mă mai gândesc la el. Nu e un film perfect, dar e genul ăla de SF care te prinde pe neașteptate și te face să te întrebi ce-ar fi dacă… Știți senzația?
Povestea e simplă, aparent: într-un viitor nu foarte îndepărtat, resursele naturale sunt aproape epuizate. Practic, găina a dispărut de mult, iar un singur ou fertil mai există. Un grup mic de oameni, fiecare cu propriile motive și secrete, pornește într-o misiune disperată să protejeze acest ultim vestigiu al unei vieți posibile. Călătoria lor e presărată cu pericole neașteptate, dar și cu momente de umanitate pură. Nu e doar despre găini, evident. E despre supraviețuire, despre speranță, despre ce înseamnă să fii om când totul pare pierdut.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost atmosfera. Filmul reușește să creeze o lume distopică credibilă, fără a cădea în clișeele obișnuite. Nu e un viitor plin de lasere și roboți (deși mai apar și din ăștia, pe ici, pe colo). E un viitor murdar, prăfuit, unde fiecare Zi e o luptă pentru supraviețuire. Paleta de culori e superbă, predomină nuanțele de gri și maro, dar apar și explozii de culoare atunci când te aștepți mai puțin.
Regia lui Ryan Consbruck e subtilă, eficientă. Nu încearcă să te impresioneze cu efecte speciale grandioase, ci se concentrează pe personaje și pe emoțiile lor. Fiecare cadru spune o poveste, fiecare privire trădează o frântură din sufletul personajului. Iar actorii… Dumnezeule, ce prestații! Chiar dacă nu sunt nume foarte cunoscute, reușesc să te facă să empatizezi cu personajele lor, să le înțelegi motivațiile, chiar și atunci când sunt discutabile. Nu o să dau spoilere, dar sunt câteva scene care m-au lăsat cu nodul în gât.
Ritmul filmului e… atipic. Nu e un film de acțiune, cu explozii la fiecare cinci minute. E mai degrabă un film contemplativ, care te invită să reflectezi asupra condiției umane. Uneori e lent, alteori e alert, dar niciodată nu devine plictisitor. E ca un drum lung și anevoios, cu suișuri și coborâșuri, cu momente de tăcere și momente de zbucium.
Nu e un film pentru toată lumea, asta e clar. Dacă te aștepți la un blockbuster plin de efecte speciale, s-ar putea să fii dezamăgit. Dar dacă ești genul de persoană care apreciază filmele SF inteligente, care te pun pe gânduri, care te emoționează, atunci “The Last Egg” e pentru tine. E un film care rămâne cu tine mult timp după ce se termină, care te face să te întrebi ce înseamnă, cu adevărat, să fii om. Și, poate, să apreciezi mai mult o banală omletă.
Mi-a amintit un pic de “Children of Men”.