Data lansării: 2026-01-16
Regizor: Charlie Sharpe
Distribuție: Sam Hart, Zoe Max Berlinsky, Chace Sledge, Joe Bricker, Michael Ross
Rating TMDb: 0
Am ieșit de la cinema cu un nod în gât și cu senzația aia ciudată că am văzut ceva special. Nu știu cum să explic mai bine, e ca și cum o bucățică din mine a rămas acolo, pe scaunul ăla incomod, absorbită de ecran. Vorbesc despre „The Last Apostle of Bidley”, un film care nu te lasă să respiri ușor, dar în cel mai bun mod posibil.
Povestea, la prima vedere, e simplă: un orășel izolat, Bidley, cu secrete bine ascunse, o comunitate strâns unită, dar cu reguli stranii. Un tânăr, interpretat magistral de Sam Hart, se întoarce acasă după ani de absență și începe să dezgroape trecutul. Dar trecutul nu vrea să fie dezgropat. Veți descoperi o rețea de minciuni, trădări și credințe mistice care sufocă totul în jur. Nu pot să vă spun mai multe, pentru că aș strica toată plăcerea. Cert e că firul narativ te prinde ca-ntr-o menghină, iar fiecare indiciu descoperit te face să vrei să afli mai mult.
Charlie Sharpe a făcut o treabă fenomenală la regie. Nu e doar despre cum arată cadrele (și arată superb, apropo, cu peisaje care te taie răsuflarea, dar și cu interioare claustrofobice care te fac să te simți inconfortabil), ci despre cum reușește să creeze o atmosferă grea, apăsătoare, care te însoțește pe tot parcursul filmului. Simți cum fiecare personaj e prins în capcana propriilor secrete și temeri. Zoe Max Berlinsky, în rolul localnicei misterioase, e absolut hipnotizantă. Chace Sledge, Joe Bricker și Michael Ross completează perfect distribuția, fiecare aducând profunzime și complexitate personajelor lor.
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost modul în care filmul explorează teme precum credința oarbă, vinovăția și puterea distructivă a secretelor. Nu e un film ușor, nu e genul de producție pe care o vezi ca să te relaxezi după o Zi grea. Te pune pe gânduri, te face să te întrebi ce ai face tu în locul personajelor. Și cred că asta e marca unui film bun, a unui film care rămâne cu tine mult timp după ce s-au aprins luminile în sală.
Ritmul e lent, poate prea lent pentru unii, dar eu cred că e perfect pentru povestea pe care vrea să o spună. Ai nevoie de timp să te familiarizezi cu orășelul Bidley, cu personajele sale ciudate, cu regulile lor nescrise. Ai nevoie de timp să simți cum tensiunea crește treptat, până ajunge la un punct culminant.
E un film pentru cei care apreciază misterul, pentru cei care nu se tem de povești întunecate și complexe, pentru cei care caută ceva mai mult decât entertainment facil. Nu e un film de acțiune, nu e o comedie romantică, nu e un blockbuster. E un film care te provoacă, care te face să gândești, care te emoționează. E genul de film pe care îl discuți cu prietenii după ce l-ai văzut, încercând să deslușești toate semnificațiile ascunse.
Dacă v-a plăcut „The Witch”, cred că o să vă placă și „The Last Apostle of Bidley”.