Data lansării: 2025-11-07
Regizor: Nicholas Hytner
Distribuție: Ralph Fiennes, Roger Allam, Mark Addy, Alun Armstrong, Simon Russell Beale
Rating TMDb: 6.3
Am văzut „The Choral” acum câteva zile și încă mă mai bântuie ecourile lui. Nu neapărat muzicale, deși coloana sonoră este absolut superbă, ci mai degrabă un ecou al emoțiilor pe care le-a stârnit. Un carusel de sentimente, aș putea spune, de la râs în hohote până la un nod strâns în gât.
Filmul te aruncă direct în mijlocul unui grup coral format din niște personaje absolut savuroase, fiecare cu propriile excentricități și, bineînțeles, cu propriile drame. Sunt oameni obișnuiți, unii cu probleme de sănătate, alții cu rate la bancă, alții cu vise neîmplinite, dar toți legați de pasiunea lor comună pentru muzică. Muzica asta devine un fel de refugiu, o terapie, un loc unde pot uita de toate și se pot simți, pentru câteva ore pe săptămână, parte dintr-o entitate mai mare, mai armonioasă.
Ralph Fiennes, în rolul dirijorului, este absolut magistral. E un tip cu o viziune clară, un perfecționist, dar și un om cu o sensibilitate rară, care înțelege perfect fiecare membru al corului. Se vede că are o pasiune uriașă pentru muzică și că își dorește să scoată tot ce e mai bun din ei, chiar dacă asta înseamnă să mai și ridice tonul din când în când. Dar, sub aparența asta de om serios și dedicat, se ascunde și o vulnerabilitate pe care Fiennes o transmite cu o subtilitate incredibilă.
Roger Allam, Mark Addy, Alun Armstrong și Simon Russell Beale completează distribuția cu niște interpretări memorabile. Fiecare personaj e creionat cu o atenție la detalii remarcabilă, fiecare replică, fiecare gest pare să spună o poveste. Nu sunt doar niște figuranți, sunt oameni cu vieți complexe, cu speranțe și temeri, cu secrete bine ascunse.
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la „The Choral” este că nu e doar un film despre muzică. E un film despre oameni, despre relații, despre prietenie, despre regăsire. E un film despre puterea muzicii de a ne uni, de a ne vindeca, de a ne da speranță. E un film despre a doua șansă, despre a nu renunța niciodată la visele tale, indiferent cât de imposibile ar părea.
Nicholas Hytner reușește să creeze o atmosferă caldă, intimă, în care te simți ca și cum ai face parte din cor. Ritmul filmului este unul alert, dar nu te simți copleșit. Există un echilibru perfect între momentele de comedie și cele de dramă, între scenele muzicale și cele de dialog. E un film care te captivează de la început până la sfârșit și care te lasă cu un sentiment de bine, de speranță, de bucurie.
Cred că „The Choral” este un film potrivit pentru oricine apreciază o poveste bine spusă, cu personaje complexe și emoții puternice. E un film care te face să râzi, să plângi, să te gândești și, mai presus de toate, să simți. E un film pe care îl recomand cu căldură tuturor celor care iubesc muzica, dar și celor care pur și simplu vor să vadă un film bun.
Un film cu o vibrație similară, deși cu o poveste diferită, ar fi „Full Monty”.