Data lansării: 2025-12-10
Regizor: Louis Utieyin
Distribuție: Louis Utieyin, Firass Kassm, Mo Mi amore, Victor Bentley
Rating TMDb: 0
Am văzut recent “TAPS” și, sincer, încă mă mai gândesc la el. E genul ăla de film care te prinde pe neașteptate și te lasă cu un sentiment ciudat, un amestec de amuzament și un ușor disconfort. Nu e pentru toată lumea, asta e sigur, dar dacă ești genul care apreciază un umor negru bine dozat și o poveste care te ține cu sufletul la gură, atunci dă-i o șansă.
Filmul începe aparent banal. Un grup de prieteni se trezesc într-o situație complet absurdă, forțați să facă alegeri din ce în ce mai dubioase. Nu vreau să dau spoilere, dar imaginați-vă o petrecere care o ia razna complet, un pic de paranoia, o mulțime de secrete murdare și o groază de ghinion. Totul escaladează rapid, iar ceea ce începe ca o comedie cu accente ușor macabre se transformă treptat într-un coșmar. Nu e un horror sângeros, mai degrabă un thriller psihologic cu momente de umor negru care te fac să te simți vinovat că râzi.
Ceea ce m-a surprins plăcut a fost ritmul. Regizorul, Louis Utieyin, a știut exact cum să gestioneze tensiunea, alternând momentele de respiro comic cu secvențe care te țin în suspans. N-am simțit nicio clipă că filmul trage de timp, fiecare scenă are un rol bine definit în dezvoltarea poveștii. Utieyin a reușit să creeze o atmosferă unică, undeva între real și ireal, un loc în care absurdul devine normalitate. E un echilibru delicat, dar cred că a reușit să-l mențină perfect.
Actorii sunt excelenți. Louis Utieyin, Firass Kassm, Mo Mi amore și Victor Bentley au o chimie incredibilă pe ecran. Se simte că sunt prieteni și în viața reală, ceea ce face ca interacțiunile lor să pară autentice și credibile. Fiecare dintre ei aduce ceva special personajului său, de la naivitatea lui Mo Mi amore la cinismul lui Victor Bentley.
“TAPS” nu e un film ușor, te provoacă să te gândești la alegerile pe care le facem și la consecințele lor. Nu e un film pe care îl poți viziona pasiv, trebuie să fii atent la detalii, la subtilități, la replicile aruncate aparent întâmplător. E genul de film care te face să te întrebi: “Ce aș face eu în situația asta?”.
Cred că ar fi pe placul celor care apreciază filmele lui Quentin Tarantino sau Guy Ritchie, dar cu o tentă mai întunecată. Nu e pentru cei care caută o comedie ușoară sau un horror sângeros, ci pentru cei care vor un film inteligent, provocator și memorabil.
Personal, am apreciat curajul de a aborda un subiect atât de delicat într-un mod atât de original. E un film care te face să te simți inconfortabil, dar în același timp te ține captivat de la început până la sfârșit. E un film care te pune pe gânduri și te face să te întrebi dacă, la urma urmei, nu suntem cu toții puțin nebuni.
M-a dus cu gândul la “Seven Psychopaths”.