Data lansării: 2012-04-19
Regizor: Scott Hicks
Distribuție: Zac Efron, Taylor Schilling, Blythe Danner, Jay R. Ferguson, Riley Thomas Stewart
Rating TMDb: 7.167
“Talismanul norocos”… ah, un film pe care l-am descoperit într-o după-amiază ploioasă și care, surprinzător, a rezonat cu mine mult mai profund decât mă așteptam. Nu e genul de peliculă care te lasă cu gura căscată prin efecte speciale sau răsturnări de situație spectaculoase. E mai degrabă o poveste caldă, simplă, dar spusă cu o sensibilitate care te prinde pe nesimțite.
Filmul începe cu Logan, un sergent marin american care găsește o fotografie în timpul unei misiuni în Irak. O fotografie cu o femeie zâmbitoare, pe care, inexplicabil, o simte ca pe un simbol al norocului său. Supraviețuiește mai multor situații limită, iar fotografia devine un fel de talisman personal. După ce se întoarce acasă, decide, impulsiv, să o caute pe femeia din imagine. Nu știe nimic despre ea, nu are niciun plan, doar o fotografie și un sentiment puternic că trebuie să o găsească.
Călătoria lui Logan e una plină de incertitudine, dar și de o liniște interioară pe care o simți și tu, ca spectator. Modul în care se integrează în viața lui Beth, femeia din fotografie, e gradual, organic. Nu e o poveste de dragoste fulgerătoare, ci mai degrabă o apropiere lentă, marcată de secrete, vulnerabilități și de o atracție care crește pe măsură ce se cunosc mai bine. Relația lui cu fiul lui Beth, un băiețel introvertit, adaugă o dimensiune emoțională suplimentară, transformând filmul într-o explorare a familiei, a traumei și a modului în care oamenii se pot vindeca unii pe alții.
Nu știu dacă aș spune că regia e spectaculoasă, dar Scott Hicks reușește să creeze o atmosferă intimă, aproape palpabilă. Scenele sunt pline de lumină naturală, iar peisajele din Louisiana, cu plantațiile și plajele sale, contribuie la sentimentul de căldură și autenticitate. Efronov e credibil în rolul sergentului tăcut și onest, iar Taylor Schilling, deși nu e o actriță pe care o urmăresc în mod special, are o naturalețe care o face ușor de îndrăgit. Blythe Danner, în rolul bunicii lui Beth, aduce un plus de înțelepciune și umor.
Ritmul filmului e lent, dar nu plictisitor. E genul de poveste care te lasă să respiri, să te bucuri de momentele mici și să te conectezi cu personajele. E un film despre alegeri, despre destin, despre a doua șansă și despre puterea vindecătoare a dragostei. Nu e perfect, are și momente previzibile, dar emoțiile sunt sincere și te fac să treci cu vederea micile imperfecțiuni.
Cred că “Talismanul norocos” e un film potrivit pentru cei care apreciază dramele romantice cu un strop de mister și care nu se tem să își arate vulnerabilitatea. E genul de film pe care l-ai viziona într-o seară liniștită, cu o cană de ceai și o pătură moale, lăsând povestea să te învăluie și să te încălzească sufletul. E genul de film care te face să crezi că, uneori, norocul se găsește în locurile cele mai neașteptate.
Dacă v-a plăcut atmosfera asta, ați putea încerca și “Dear John”.