Data lansării: 2026-01-30
Regizor: Nico Cariati
Distribuție: Laoise Peltz, David Daniels Wong
Rating TMDb: 0
Așteptarea a luat sfârșit. Am văzut, în sfârșit, „Take My Whole Life Too”. Trebuie să vă spun, mi-a dat palpitații. E genul ăla de film care te urmărește mult după ce se termină, se infiltrează În visele tale. M-a tot frământat și am simțit nevoia să aștern pe hârtie (sau, mă rog, să tastez pe ecran) gândurile mele.
Începem cu povestea, da? Ei bine, e complicată. O să încerc să nu dau spoilere majore, dar e greu să vorbești despre farmecul ei fără să dezvălui prea mult. E vorba despre o tânără artistă, interpretată magistral de Laoise Peltz, care se trezește prinsă într-o buclă temporală ciudată. Nu e o buclă temporală obișnuită, din alea cu resetări amuzante și oportunități de îmbunătățire personală. Aici e totul întunecat, apăsător. Fiecare reluare aduce cu sine orori noi și decizii imposibile. E sufocant să o vezi cum se zbate să înțeleagă ce se întâmplă și mai ales, cum să scape.
David Daniels Wong, în rolul partenerului ei, aduce un echilibru fragil în toată această nebunie. Chimia dintre ei e palpabilă, credibilă, iar asta face ca miza emoțională să fie și mai mare. Te simți implicat în disperarea lor, în teama lor. Nu-i poți ignora.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost atmosfera. Regizorul, Nico Cariati, a creat un univers vizual absolut captivant, folosind o paletă de culori sumbre și o muzică ambientală care te face să simți un nod în stomac. Scenele sunt lungi, tensionate, dându-ți timp să absorbi fiecare detaliu, fiecare expresie de pe chipul actorilor. Nu e un film pentru cei care caută o evadare ușoară. E o experiență intensă, viscerală.
Ritmul e lent, dar nu plictisitor. Fiecare cadru e atent construit, fiecare dialog are un scop. Filmul cere răbdare, dar răbdarea este răsplătită cu vârf și îndesat. Mi-a plăcut că nu mi s-a dat totul de-a gata. Am fost nevoit să pun cap la cap indicii, să interpretez simboluri, să mă implic activ în desfășurarea acțiunii.
Cui i-ar plăcea? Ei bine, dacă ești fan al dramelor psihologice cu accente horror și ești pregătit pentru o poveste complexă, atunci „Take My Whole Life Too” e pentru tine. Dar atenție, nu e un film de vizionat cu popcorn și prieteni. E genul de film care te lasă cu un sentiment de neliniște și te face să te gândești la propriile alegeri și la consecințele lor. Nu e pentru cei slabi de inimă.
Personal, m-a lăsat fără cuvinte. M-a făcut să mă simt inconfortabil, dar într-un mod bun. M-a provocat să gândesc, să simt, să mă pun în pielea personajelor. Și, în final, asta cred că e cel mai important la un film: să te facă să simți ceva.
Dacă ai apreciat vreodată „Donnie Darko”, cred că ai putea aprecia și acest film.