Data lansării: 2026-01-18
Regizor: Ben Clery-Hall
Distribuție: Lewis Hoogstad, Olivia Kiggins, Harrison Hoogstad, Lubna Kerr, Daniel Mackin
Rating TMDb: 0
Am ieșit de la “Susie” cu un nod în gât și cu sentimentul acela straniu că am asistat la ceva intim, la o bucată de viață intens trăită. Nu știam mare lucru despre film înainte să intru în sală, doar că e regizat de Ben Clery-Hall și că premisa sună interesantă: o tânără, Susie, interpretată magistral de Olivia Kiggins, se confruntă cu o alegere imposibilă care îi va schimba radical viața.
Și chiar o face. Filmul nu e doar despre alegerea în sine, ci despre tot ce se întâmplă înainte și după. Despre familia lui Susie, despre prieteni, despre primele iubiri și despre visurile pe care le poți vedea cum se năruie sub ochii tăi. Povestea se construiește încet, cu detalii minuțioase care fac personajele să pară incredibil de reale. Te simți imediat conectat la Susie, la fratele ei, interpretat de Harrison Hoogstad, un personaj sensibil și plin de umor, și chiar și la părinții lor, roluri jucate cu o finețe remarcabilă de Lewis Hoogstad și Lubna Kerr.
Nu vreau să dezvălui prea multe despre intrigă, pentru că e genul de film care trebuie trăit, nu povestit. Dar pot să spun că “Susie” explorează teme grele, precum pierderea, vinovăția și responsabilitatea, dar o face într-un mod delicat, fără să cadă în melodramatic sau în moralizare. E un film despre maturizare, despre a învăța să trăiești cu deciziile tale și despre a găsi puterea de a merge mai departe, chiar și atunci când pare imposibil.
Regia lui Clery-Hall e subtilă, dar eficientă. Nu există artificii inutile, ci doar o cameră care urmărește personajele și le surprinde emoțiile în momentele cruciale. Coloana sonoră completează perfect atmosfera, creând un sentiment de melancolie și de introspecție. Nu e un film ușor de urmărit, pentru că te pune față în față cu realități dure, dar e un film care rămâne cu tine mult timp după ce se termină.
Mi-a plăcut în mod deosebit modul în care sunt construite relațiile dintre personaje. Dialogurile sunt naturale, credibile, iar interacțiunile dintre Susie și familia ei sunt pline de căldură și de autenticitate. E evident că actorii au investit mult în rolurile lor, creând niște personaje complexe și nuanțate. Daniel Mackin aduce o notă de umor și de optimism, chiar și în momentele mai dificile, iar prezența lui e binevenită.
“Susie” nu e un film pentru oricine. Dacă ești în căutarea unei comedii ușoare sau a unui blockbuster plin de efecte speciale, probabil că vei fi dezamăgit. Dar dacă apreciezi filmele independente, cu personaje bine conturate și cu o poveste emoționantă, atunci “Susie” s-ar putea să te surprindă plăcut. E un film care te face să gândești, să simți și să te conectezi la propria ta experiență umană. E un film despre viață, cu bune și cu rele, și despre cum ne alegem să navigăm prin ea. Un film pentru cei care caută ceva mai profund, mai sincer. Un film care te îndeamnă la introspecție.
Îmi aduce aminte de “Manchester by the Sea”.