Data lansării: 2026-03-03
Regizor: Kieran Borrick-Nixon
Distribuție:
Rating TMDb: 5
Am ieșit din sala de cinema cu un sentiment straniu după ce am văzut “Starlorn”. Nu e genul de horror care te face să sari din scaun la fiecare cinci minute, ci mai degrabă unul care se infiltrează subtil sub piele și te urmărește mult după ce se aprind luminile. E un film care te face să te gândești de două ori înainte să mai privești cerul nopții.
Povestea, la prima vedere, pare simplă: o echipă de cercetători spațiali, izolată pe o stație orbitală, detectează un semnal neobișnuit venit de undeva din adâncul cosmosului. Curiozitatea (și poate puțină aroganță) îi împinge să investigheze. Ei bine, curiozitatea asta are un preț greu de imaginat. Nu vreau să divulg prea multe, dar pot să spun că ceea ce găsesc acolo depășește cu mult capacitatea lor de a înțelege și de a se proteja.
Filmul nu se bazează pe efecte speciale spectaculoase, deși sunt câteva scene vizuale cu adevărat impresionante. E vorba mai degrabă despre crearea unei atmosfere sufocante, claustrofobice, în care paranoia și teama se simt aproape palpabile. Pe măsură ce misterul se adâncește, echipa începe să se destrame, victima unor forțe pe care nu le pot controla.
Kieran Borrick-Nixon, regizorul, reușește să construiască o tensiune constantă, manipulând cu măiestrie cadrele, luminile și sunetele. E genul de regizor care înțelege că uneori, ce nu vezi e mult mai înfricoșător decât ce vezi. Iar actorii… au reușit să transmită perfect starea de disperare și de neputință în fața a ceva complet necunoscut. Nu există un erou clasic, doar niște oameni obișnuiți puși în fața unei situații extraordinare, care îi depășește cu mult.
Recunosc, nu sunt un fan al filmelor horror care se bazează pe “jump scares”. Prefer genul de horror psihologic, cel care te lasă cu un gust amar și care te face să te întrebi “ce-ar fi dacă?”. “Starlorn” se încadrează perfect în această categorie. E un film care te pune pe gânduri cu privire la limitele cunoașterii umane, la prețul progresului și la posibilitatea ca, dincolo de ceea ce știm, să existe forțe mult mai mari și mai întunecate decât ne putem imagina.
Nu e un film pentru oricine. Dacă te aștepți la un spectacol de acțiune SF cu extratereștri și lasere, vei fi dezamăgit. “Starlorn” e un film lent, contemplativ, care necesită răbdare și o anumită deschidere pentru a aprecia subtilitățile sale. E un film pentru cei care apreciază un horror inteligent, care nu se tem să exploreze zonele întunecate ale psihicului uman și ale universului.
Mi-a adus aminte, cumva, de “Event Horizon”.