Data lansării: 2026-01-09
Regizor: Jonah Malak
Distribuție:
Rating TMDb: 0
Tocmai am ieșit de la proiecția documentarului “Spare My Bones, Coyote!” și încă simt furnicături pe șira spinării. Nu e un film pe care-l uiți ușor. Am auzit zvonuri despre el, dar nu mă așteptam să mă lovească atât de tare. Te prinde de la primele cadre și nu te mai lasă până la genericul de final.
Filmul urmărește povestea unei comunități izolate din munții Apalași, care trăiește după reguli proprii, departe de lumea modernă. Ei se consideră descendenții direcți ai triburilor native americane și păstrează ritualuri și credințe străvechi. Dar ceva sinistru se întâmplă în sat. Disparițiile se înmulțesc, animalele se comportă ciudat, iar oamenii sunt din ce în ce mai suspicioși unii față de alții. Totul culminează cu un eveniment tragic care amenință să distrugă comunitatea din temelii.
Nu vă voi spune mai multe despre poveste, pentru că merită să o descoperiți singuri. Vă pot spune, însă, că filmul nu este doar o înșiruire de fapte. Este o explorare profundă a psihicului uman, a fricii, a credinței și a instinctului de supraviețuire. Modul în care regizorul Jonah Malak reușește să creeze o atmosferă apăsătoare, aproape palpabilă, este remarcabil. Te simți ca și cum ai fi acolo, în mijlocul munților, simțind frigul și teama.
Ce m-a impresionat, de asemenea, este delicatețea cu care sunt portretizați membrii comunității. Nu sunt nici idealizați, nici demonizați. Sunt oameni cu defecte și calități, prinși într-o situație extremă. Interpretările sunt extrem de naturale, fără artificii. Nu sunt actori cunoscuți, dar asta nu face decât să sporească autenticitatea filmului. Se vede că s-au dedicat complet rolurilor lor, că au înțeles esența personajelor pe care le interpretează.
“Spare My Bones, Coyote!” nu este un film ușor. Este un documentar provocator, care te pune pe gânduri și te face să te întrebi ce înseamnă să fii om. Nu este pentru cei care caută divertisment facil. Este pentru cei care vor să vadă un film care nu se teme să abordeze subiecte grele și să pună întrebări dificile. Dacă sunteți interesați de antropologie, psihologie sau pur și simplu de povești bine spuse, atunci acest film este pentru voi.
Ritmul este lent, contemplativ, dar niciodată plictisitor. Fiecare cadru este atent construit, fiecare sunet are un scop. Filmul te trage încet, dar sigur, în vortexul lui. Iar când ajungi la final, te simți golit de energie, dar și profund mișcat.
Mi-a adus aminte de “Winter’s Bone”.