Data lansării: 2026-02-14
Regizor: Qaidh Sinnalebbe
Distribuție: Anderson Haran, Danelle Toussaint
Rating TMDb: 0
Am văzut zilele trecute “Somewhere Between” și încă mă învârt în jurul lui. Nu pot spune că am rămas fără cuvinte, dar sigur am rămas cu o senzație ciudată, un amestec de melancolie dulce și un fel de speranță tăcută. Știți sentimentul ăla când termini o carte bună și te simți un pic dezorientat, de parcă ai ieșit dintr-o altă lume? Cam așa am fost.
Filmul te aruncă direct în mijlocul unei povești complicate despre doi oameni, Ava și Liam, care se întâlnesc într-un moment de răscruce al vieților lor. Ambii sunt marcați de pierderi și dezamăgiri, ambii caută, fiecare în felul lui, un sens, o scânteie care să le reaprindă flacăra interioară. Nu vreau să dezvălui prea mult despre ce anume se întâmplă, dar vă pot spune că relația lor nu e deloc una simplă, de tipul “boy meets girl, they fall in love, the end”. E mult mai nuanțată, mai întortocheată și, tocmai de asta, mai credibilă.
Ceea ce m-a frapat cel mai mult a fost felul în care Qaidh Sinnalebbe a reușit să creeze o atmosferă atât de intimă, de aproape. E ca și cum ai fi așezat la o masă, ascultând confesiunile unor străini. Regia e subtilă, fără efecte speciale inutile, fără artificii care să distragă atenția de la esența poveștii. Se concentrează pe emoții, pe gesturi mici, pe priviri care spun mai mult decât o mie de cuvinte.
Iar Anderson Haran și Danelle Toussaint sunt absolut fantastici. Au o chimie incredibilă, se simte că s-au conectat cu adevărat cu personajele lor. Nu joacă, ci trăiesc povestea. Haran, cu ochii lui triști și cu o fragilitate ascunsă, te face să empatizezi imediat cu Liam. Toussaint, cu forța și vulnerabilitatea ei, te cucerește de la prima replică.
Ritmul filmului este unul lent, contemplativ. Nu e un film de acțiune, nu e genul de peliculă care să te țină cu sufletul la gură. Dimpotrivă, te invită să te relaxezi, să te lași purtat de val, să te gândești la propria viață, la propriile alegeri. Poate că unii l-ar considera plictisitor, dar eu l-am găsit extrem de captivant, de profund.
Mi-a plăcut foarte mult cum abordează teme dificile, cum ar fi pierderea, singurătatea, regretele, dar și speranța, iertarea, puterea de a merge mai departe. Nu oferă răspunsuri simple, nu propune soluții miraculoase, ci lasă loc de interpretare, te pune pe tine, ca spectator, în fața unor întrebări incomode.
Cred că “Somewhere Between” e un film pentru oamenii care apreciază dramele psihologice, pentru cei care nu se tem de emoții puternice, pentru cei care sunt dispuși să se lase atinși de o poveste simplă, dar profundă. Nu e genul de film pe care-l uiți imediat ce ieși din sală. Rămâne cu tine, te bântuie, te face să te gândești la el mult timp după ce s-au aprins luminile.
Dacă v-a plăcut “Lost in Translation”, cred că o să apreciați și “Somewhere Between”.