Data lansării: 2026-01-17
Regizor: Graham Pheasant
Distribuție:
Rating TMDb: 0
Am văzut “Soles” și trebuie să vă spun, am ieșit din sală cu un zâmbet larg pe față și cu o senzație de bine care m-a urmărit toată ziua. Nu mă așteptam, sincer, să mă prindă atât de tare un documentar-comedie. Sună ciudat combinația, știu, dar fix asta e magia lui.
Filmul urmărește un grup de oameni absolut normali, cu vieți banale, care, dintr-o dată, decid să își schimbe complet stilul de viață și să devină… colecționari de tălpi. Da, ați auzit bine. Tălpi de pantofi. Sună absurd, știu, și asta e parte din farmec. Dar nu vă gândiți la ceva macabru sau sinistru, e totul tratat cu un umor fin, inteligent, care te face să te întrebi dacă nu cumva există o comunitate secretă a colecționarilor de tălpi undeva prin lume.
Regia lui Graham Pheasant e impecabilă. A reușit să creeze o atmosferă intimă, de parcă ai sta la o cafea cu personajele și ai asculta poveștile lor. Nu forțează râsul, nu apelează la trucuri ieftine. Pur și simplu te lasă să te bucuri de absurditatea situației și de personalitățile colorate ale protagoniștilor.
Actorii… ei bine, nu sunt actori profesioniști. Sunt oameni obișnuiți, ceea ce face totul și mai credibil și mai amuzant. Au un farmec aparte, o candoare care te cucerește instantaneu. Ești alături de ei, le înțelegi motivațiile (chiar dacă par bizare) și te bucuri de micile lor victorii.
Nu vreau să vă spun prea multe despre poveste, pentru că riscați să pierdeți plăcerea de a descoperi singuri toate nebuniile. Dar vă pot spune că e un film despre pasiuni, despre curajul de a fi diferit și despre bucuria de a găsi sens în lucrurile aparent lipsite de importanță. E o pledoarie pentru excentricitate și pentru dreptul fiecăruia de a-și trăi viața așa cum vrea, fără a se conforma normelor sociale.
Eu l-am văzut ca pe o radiografie a sufletului uman, o radiografie făcută cu umor și cu multă căldură. Nu e un film care să te lase indiferent. Te va face să te gândești la propriile tale pasiuni, la lucrurile care te fac fericit și la modul în care alegi să îți trăiești viața.
E potrivit pentru cei care apreciază umorul inteligent, pentru cei care nu se tem să râdă de ei înșiși și pentru cei care cred că viața e prea scurtă ca să o iei prea în serios. Nu e un film pentru cei care caută acțiune sau suspans, ci mai degrabă pentru cei care vor să se relaxeze și să se bucure de o poveste simplă, dar profundă.
Ritmul e destul de lent, contemplativ, dar nu devine niciodată plictisitor. Te lasă timp să savurezi fiecare moment, fiecare replică, fiecare expresie a personajelor. Iar coloana sonoră se potrivește perfect cu atmosfera generală, adăugând un plus de emoție și de melancolie.
Eu, una, am simțit că ies din rutina zilnică și că mă conectez cu ceva mai profund, cu o nevoie universală de a găsi un sens în viață. Și asta, cred eu, e cea mai mare realizare a unui film.
Mi-a amintit, într-un fel, de “Being John Malkovich”.