Data lansării: 2026-02-10

Regizor: Maria Munro

Distribuție: Maria Munro

Rating TMDb: 0


Am ieșit din sala de cinema cu un nod în gât după ce am văzut “Sisters”. Nu mă așteptam să mă emoționeze atât de mult, dar filmul ăsta te prinde într-o plasă fină de sentimente din primele minute și nu te mai lasă să respiri până la final. Ți se înfige sub piele, pur și simplu.

Documentarul, pentru că despre asta vorbim, urmărește viața a două surori, de la copilărie până la maturitate, și felul în care relația lor evoluează, se transformă, se întărește sau, din contra, se fragilizează în fața provocărilor vieții. Ce-l face special e că nu e o poveste romanțată, idealizată. E o oglindă crudă a realității, cu toate momentele ei de bucurie, dar și cu frustrări, invidii mărunte, neînțelegeri. E o poveste despre familie, în esența ei cea mai pură și mai imperfectă.

Maria Munro, regizoarea și, totodată, unul dintre personajele principale, reușește o performanță remarcabilă. Are curajul să se expună, să se dezvăluie în fața camerei, fără artificii, fără a încerca să cosmetizeze realitatea. E o onestitate dezarmantă, care te obligă să te raportezi la propria ta experiență, la propriile tale relații cu familia. M-am surprins de multe ori întrebându-mă: “Oare eu cum aș fi reacționat în situația asta?”.

Filmul nu are un ritm alert, e mai degrabă contemplativ, dându-ți timp să te conectezi cu personajele, să înțelegi motivațiile lor, să empatizezi cu ele. Atmosfera e una intimă, aproape claustrofobă uneori, accentuată și de cadrele strânse, de dialogurile simple, dar pline de subînțelesuri. Pare că privești printr-o gaură de cheie, asistând la momente private, la confesiuni șoptite.

Nu e un film pentru oricine. Dacă te aștepți la o poveste roz, cu happy end garantat, s-ar putea să fii dezamăgit. E un film care cere răbdare, care cere să te lași purtat de valul emoțiilor, care cere să te confrunți cu propriile tale vulnerabilități. Dar, dacă ești dispus să faci asta, vei fi răsplătit cu o experiență cinematografică profundă, cathartică.

Cred că e un film perfect pentru cei care apreciază documentarele sincere, pentru cei care sunt interesați de psihologia umană, de complexitatea relațiilor interpersonale. E un film care te face să te gândești, care te face să simți, care te face să vrei să suni pe cineva drag.

M-a dus cu gândul la “Boyhood”.

By

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *