Data lansării: 2026-01-20
Regizor: Mark Kvitko
Distribuție:
Rating TMDb: 0
Am ieșit de la “Shame And Pride In History” încă purtând cu mine ecoul tăcut al întrebărilor pe care le ridică. Știi sentimentul ăla, când un film nu te lasă să pleci de tot, ci rămâne agățat undeva în subconștient? Ei bine, exact asta mi s-a întâmplat. M-am trezit analizând discuții avute cu prietenii, reconsiderând perspective asupra unor evenimente istorice pe care le credeam bătute-n cuie. Și asta, pentru mine, e dovada că un documentar și-a atins scopul.
Nu e un film ușor. Subiectul e, prin definiție, complex: explorează modul în care națiunile își construiesc identitatea pe mituri și interpretări selective ale trecutului. Unde tragem linia dintre patriotism și naționalism exacerbat? Cât de mult suntem dispuși să ignorăm sau să cosmetizăm pentru a ne proteja imaginea? Filmul nu oferă răspunsuri facile, ci mai degrabă ne aruncă direct în mijlocul dilemelor.
Regizorul Mark Kvitko a reușit să creeze o atmosferă intensă, aproape palpabilă. Nu e un documentar sec, cu voce narativă plictisitoare și imagini de arhivă prăfuite. Dimpotrivă, e un film visceral, care te prinde în mrejele lui de la primele cadre. Mi-a plăcut enorm cum a îmbinat interviuri cu istorici și sociologi de renume cu mărturii ale unor oameni obișnuiți, ale căror vieți au fost marcate de evenimentele analizate. Asta dă o greutate emoțională considerabilă filmului. Nu mai e vorba doar de date și interpretări, ci de vieți reale, afectate de deciziile luate de politicieni și de modul în care istoria este rescrisă.
Distribuția… ei bine, nu e o distribuție în sensul clasic al cuvântului. Dar interviurile sunt atât de bine realizate, iar oamenii care vorbesc despre experiențele lor sunt atât de autentici, încât te simți conectat cu ei la un nivel profund. Nu sunt actori care joacă un rol, ci oameni care își împărtășesc fragmente din viață, cu onestitate și vulnerabilitate. Asta face ca filmul să fie cu atât mai puternic.
Ritmul e destul de lent, trebuie să recunosc. Nu e genul de film care te ține cu sufletul la gură prin artificii de montaj sau efecte speciale. Dar asta nu e o problemă, din punctul meu de vedere. Ritmul lent îți permite să te adâncești în subiect, să procesezi informațiile și să te gândești la implicațiile lor. E un film care cere răbdare și atenție, dar recompensează din plin.
Cred că e un film potrivit pentru cei pasionați de istorie, de științe sociale, de politică, dar și pentru oricine este interesat de modul în care ne construim identitatea și de rolul pe care îl joacă trecutul în prezent. Nu e un film pentru cei care caută divertisment ușor, ci pentru cei care sunt dispuși să se confrunte cu întrebări dificile și să își pună sub semnul întrebării propriile convingeri.
M-a dus cu gândul la “The Act of Killing”.