Data lansării: 2025-12-31
Regizor: Liz Clare
Distribuție: Ronan Keating, Shona McGarty, Keith Duffy, Shane Lynch
Rating TMDb: 0
Aseară am văzut “Ronan Keating & Friends: A New Year’s Eve Party” și încă am zâmbetul pe buze. Știam la ce mă aștept, dar am fost totuși surprins de cât de bine m-am simțit. Nu e un film care va câștiga Oscaruri, să fim serioși, dar e exact ce trebuie dacă vrei să începi anul cu o doză bună de energie pozitivă.
Ideea e simplă, dar genială. Ronan Keating, împreună cu niște prieteni buni (Shona McGarty, Keith Duffy și Shane Lynch, ca să fiu mai precis), organizează o petrecere de Revelion. Nu e un concert obișnuit, e o adunare intimă, plină de căldură și voie bună. E ca și cum ai fi invitat la petrecerea lor acasă, ceea ce e super fain.
Filmul nu are o poveste complicată, nu are răsturnări de situație spectaculoase. E despre muzică, prietenie și despre bucuria de a celebra un nou început. Dar nu e doar despre muzică veche, gen “best of”. Sunt aranjamente noi, interpretări fresh, care dau un suflu nou unor melodii pe care le știam deja pe de rost. Și pe lângă muzică, sunt momente amuzante, interviuri scurte și anecdote spuse cu mult umor.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost atmosfera. Regizoarea Liz Clare a reușit să capteze energia specifică unei petreceri de Revelion reușite. Sentimentul acela de anticipație, de bucurie, de speranță pentru anul care vine. Totul pare autentic, neforțat. Nici măcar nu simți că te uiți la un film, ci mai degrabă că ești un invitat invizibil la acea petrecere.
Actorii, sau mai bine zis, artiștii, se simt excelent în pielea lor. Ronan Keating e un amfitrion desăvârșit, carismatic și relaxat. Shona McGarty aduce un plus de eleganță și rafinament, iar Keith Duffy și Shane Lynch sunt garanția distracției. Se vede că sunt prieteni adevărați și asta se transmite și dincolo de ecran. Nu sunt performanțe actoricești extraordinare, dar nici nu e nevoie. E suficient că sunt autentici și că se bucură de ceea ce fac.
Ritmul e bine echilibrat. Sunt momente energice, cu piese ritmate care te fac să dansezi, dar și momente mai liniștite, cu balade emoționante care te fac să te gândești la anul care a trecut și la ceea ce îți dorești pentru viitor. Nu e un film care te plictisește, dar nici nu te copleșește cu prea multă informație sau acțiune.
Pot spune că e un film perfect pentru cei care iubesc muzica pop, în special pentru fanii lui Ronan Keating și ai trupei Boyzone. Dar cred că poate fi apreciat și de cei care caută un film feel-good, care să le aducă o stare de bine și să le dea o perspectivă optimistă asupra vieții. E genul de film pe care îl poți vedea cu familia sau cu prietenii, în timp ce savurezi un pahar de vin și te pregătești să întâmpini noul an.
Dacă ar fi să-l compar cu alt film, mi-ar veni în minte “Love Actually”, dar într-o variantă mult mai muzicală și concentrată pe atmosfera de Revelion.