Data lansării: 2026-02-06
Regizor:
Distribuție: Chloe Coleman, Lilia Buckingham, Grant Culling, Grayson Nygren, Troy Blendell
Rating TMDb: 0
“Relatively Normal” m-a prins complet pe nepregătite. Mă așteptam la ceva superficial, poate o comedioară banală, dar am primit o dramă subtilă, pigmentată cu umor amar, care te face să te gândești la ce înseamnă cu adevărat “normalitatea”.
Povestea urmărește o familie care încearcă să facă față unei situații dificile. Nu vă spun care, pentru că farmecul stă tocmai în felul în care lucrurile se dezvăluie treptat, lăsând loc interpretărilor și emoțiilor. Cert e că fiecare membru al familiei reacționează diferit, iar asta creează un dinamism incredibil. Sunt momente în care râzi cu lacrimi, iar în secunda următoare simți un nod în gât.
Chloe Coleman, Lilia Buckingham, Grant Culling, Grayson Nygren și Troy Blendell reușesc să portretizeze personajele cu o autenticitate rar întâlnită. Nu sunt caricaturi, nu sunt personaje perfecte. Sunt oameni, cu bune și cu rele, cu speranțe și temeri. Jocul lor este atât de natural încât uiți complet că te uiți la un film. Devii parte din poveste, simți durerea și bucuria lor.
Regia este discretă, dar extrem de eficientă. Nu te forțează să simți nimic, ci te lasă pe tine să te conectezi cu personajele și să interpretezi evenimentele. Camera urmărește acțiunea cu delicatețe, surprinzând expresiile subtile și reacțiile imperceptibile care spun, de multe ori, mai mult decât o mie de cuvinte.
Atmosfera filmului este una melancolică, dar nu deprimantă. Există o lumină caldă, o speranță care plutește în aer, chiar și în cele mai grele momente. Ritmul este unul lent, contemplativ, care îți permite să te scufunzi în poveste și să te gândești la propriile tale experiențe. Nu e un film pe care să îl urmărești în viteză, în timp ce faci altceva. E un film care cere atenție, care cere să fii prezent.
Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost felul în care filmul abordează tema normalității. Nu o definește, nu o judecă. Pur și simplu o explorează, arătând că ceea ce este normal pentru o persoană poate fi complet diferit pentru alta. Că nu există o rețetă universală pentru fericire și că fiecare dintre noi are dreptul să își trăiască viața în felul său, fără să fie judecat sau marginalizat.
Cred că “Relatively Normal” este un film potrivit pentru cei care apreciază dramele psihologice, pentru cei care sunt dispuși să reflecteze asupra vieții și asupra relațiilor interumane. Nu e un film ușor, dar e un film care merită văzut. Te pune pe gânduri, te emoționează și te face să te simți mai uman.
Îmi aduce aminte puțin de “Little Miss Sunshine”.