Data lansării: 2026-02-09
Regizor:
Distribuție:
Rating TMDb: 0
„Puscifer – Normal Isn’t Live at the Pacific Stock Exchange”. Sună nebunesc, nu-i așa? Și chiar este. Mă rog, nebunesc într-un mod bun, genul ăla de nebunesc care te face să te simți viu și să te întrebi dacă realitatea chiar e ceea ce crezi că este. Am văzut filmul ăsta acum câteva zile și încă mă mai învârt în jurul lui, ca un satelit în jurul unei planete ciudate.
Nu e un film narativ clasic, să ne înțelegem. Mai degrabă o experiență audio-vizuală, un amalgam de concert, performance art și satiră socială. Puscifer, trupa lui Maynard James Keenan, nu doar cântă – creează un univers. Iar filmul asta, înregistrat live la Pacific Stock Exchange, este o fereastră deschisă spre acel univers.
Atmosfera e electrizantă. Scena e un haos controlat, cu lumini pulsând, proiecții bizare și personaje care par scăpate dintr-un film SF retro. Muzica, bineînțeles, este coloana vertebrală a totului. De la piesele mai agresive, care te aruncă într-un vârtej de energie, până la cele mai ambientale, care te fac să te simți ca și cum plutești într-un spațiu cosmic, fiecare sunet este calculat pentru a maximiza impactul emoțional.
Ceea ce m-a frapat cel mai mult a fost modul în care filmul reușește să spună o poveste fără a avea o poveste propriu-zisă. Personajele, deși aparent aleatorii, au fiecare propriile lor motivații și interacțiuni. Urmărești o Zi de lucru la bursă, dar una complet distorsionată, văzută printr-un filtru suprarealist. E ca și cum ai fi invitat la un party unde toți sunt drogați cu realitate, dar în doze diferite. Și undeva, în tot acest haos, se conturează o critică acidă la adresa capitalismului, a conformismului și a absurdului vieții moderne.
Nu e un film pentru toată lumea, trebuie să o spun. Dacă ești genul de persoană care se simte confortabil doar cu filmele lineare, cu un început, un mijloc și un sfârșit clar definite, s-ar putea să te simți pierdut. Dar dacă ești dispus să te lași purtat de val, să te abandonezi unei experiențe vizuale și auditive intense, atunci „Normal Isn’t Live at the Pacific Stock Exchange” ar putea fi exact ceea ce cauți.
Nu e un film ușor. Te provoacă să gândești, să simți, să te întrebi. Dar tocmai asta îl face atât de memorabil. E genul de film pe care îl revezi și descoperi de fiecare dată ceva nou, un detaliu pe care nu l-ai observat prima dată, o interpretare nouă a unui simbol.
M-a dus cu gândul la „Holy Motors”.