Data lansării: 2025-12-24
Regizor: kris cantu
Distribuție: kris cantu, Victoria Vega, Ignacio Tadeo, Paulina Castro, Noe Mr Pof Pof
Rating TMDb: 0
Am văzut “Primos” zilele trecute și încă mă trezesc zâmbind. Știți senzația aia când ieși de la un film și ai impresia că ai petrecut două ore cu niște prieteni buni, chiar dacă nu-i știi personal pe actorii de pe ecran? Ei bine, asta am simțit.
Filmul gravitează în jurul a trei verișori – de unde și titlul, cred că nu e nevoie să mai insist – care se reîntâlnesc după o perioadă lungă de timp într-un loc uitat de lume. Nu vă spun exact de ce și unde, pentru că e parte din farmecul de a descoperi povestea pe măsură ce se desfășoară. Cert e că legăturile lor, cândva indestructibile, s-au mai șubrezit pe alocuri, fiecare luptându-se cu propriile demoni și vise neîmplinite. Genul ăsta de premisă sună a dramă grea, nu-i așa? Dar regizorul, Kris Cantu, reușește să echilibreze perfect melancolia cu umorul, creând o atmosferă caldă și reconfortantă. Nu e genul de comedie care te face să râzi în hohote, ci mai degrabă un zâmbet complice, din ăla care îți încălzește sufletul.
Victoria Vega, Ignacio Tadeo și Paulina Castro sunt absolut adorabili în rolurile principale. Chimia dintre ei e palpabilă, iar interpretările lor sunt naturale, fără artificii. Ai senzația că nu joacă, ci pur și simplu trăiesc momentele respective. E meritul lor că personajele devin atât de umane, cu toate imperfecțiunile și nesiguranțele lor. Iar Kris Cantu, din postura de actor, completează perfect trio-ul, aducând un plus de energie și un umor subtil.
Povestea nu e una spectaculoasă, plină de răsturnări de situație. E mai degrabă o felie de viață, o incursiune în complexitatea relațiilor umane, cu suișuri și coborâșuri, cu momente de bucurie și tristețe, cu regrete și speranțe. Ritmul e destul de lent, dar nu plictisitor. Te lasă să savurezi fiecare moment, să te pierzi în peisaje și în dialogurile spumoase dintre personaje.
Nu vreau să vă spun cum se termină, dar vă pot spune că “Primos” m-a lăsat cu un sentiment de optimism și cu o dorință de a-mi revedea mai des verișorii. E genul de film pe care l-aș recomanda oricui are nevoie de o doză de bună dispoziție și de o reamintire a importanței legăturilor de familie. Poate nu e pentru cei care caută acțiune non-stop sau efecte speciale spectaculoase, dar cu siguranță e pentru cei care apreciază o poveste bine spusă, cu personaje credibile și emoții autentice. E un film care te face să te gândești la propriile relații, la propriile alegeri și la ceea ce contează cu adevărat în viață.
Nu mă pot abține să nu mă gândesc la “Little Miss Sunshine” când vine vorba de filme cu o căldură similară.