Data lansării: 2026-03-06
Regizor:
Distribuție: Dan Hellie, Michael Bisping, Charly Arnolt, Justin Bernard
Rating TMDb: 0
Am văzut *Power Slap 18: Wolverine vs. Da Crazy Hawaiian* și încă sunt ușor… confuz. Nu mă înțelegeți greșit, știam în ce mă bag. Știam că nu e vorba de o dramă profundă sau de un thriller psihologic complex. Dar chiar și cu așteptările ajustate la minim, tot am fost surprins.
Înainte să mă judecați, trebuie să recunosc că am o fascinație morbidă pentru astfel de evenimente. E ceva primitiv, visceral, în a vedea doi oameni confruntându-se într-un mod atât de direct, atât de… brut. Și, să fim serioși, titlul promitea un spectacol pe cinste. Wolverine contra Da Crazy Hawaiian? Cum să reziști tentației?
Filmul te aruncă direct în mijlocul acțiunii. Nu prea ai timp să te gândești la ce se întâmplă sau de ce se întâmplă. Ești imediat asaltat de sunetul loviturilor, de grimasele de durere, de energia publicului. Dan Hellie, Michael Bisping și Charly Arnolt fac o treabă excelentă în a menține ritmul alert, comentând cu entuziasm și adăugând o doză de umor care, uneori, e binevenită.
Ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost intensitatea emoțională. Chiar dacă pare doar o competiție de lovituri, există o mulțime de dramatism. Vezi înfrângerea în ochii unui concurent, determinarea pe chipul celuilalt. Simți tensiunea dinaintea fiecărei lovituri, anticiparea, incertitudinea. E un carusel de emoții care te ține lipit de ecran.
Justin Bernard, aparent regizorul (dacă se poate numi regie), a reușit să captureze perfect atmosfera. Unghiurile de filmare sunt bine alese, montajul e dinamic, iar coloana sonoră e perfect adaptată ritmului evenimentului. Nu e Scorsese, clar, dar își face treaba.
Povestea… ei bine, nu e ca și cum ar exista o poveste propriu-zisă. E vorba despre competiție, despre depășirea limitelor, despre voința de a câștiga. Dar, în ciuda simplității aparente, există nuanțe subtile. Vezi rivalități personale, vezi momente de camaraderie, vezi respect chiar și în mijlocul violenței. E un microcosmos al condiției umane, condensat într-o competiție de lovituri.
Nu e un film pentru toată lumea. Dacă ești sensibil la violență sau dacă preferi filmele cu o intrigă complexă, probabil că vei fi dezamăgit. Dar dacă ești curios, dacă ai o toleranță ridicată la durere (vizuală, cel puțin) și dacă vrei să vezi ceva complet diferit, *Power Slap 18: Wolverine vs. Da Crazy Hawaiian* ar putea fi exact ceea ce cauți.
Nu o să spun că e un film bun, dar e cu siguranță un film… interesant. E o experiență care te lasă cu un sentiment straniu de satisfacție și confuzie. E ca și cum ai fi mâncat ceva foarte picant – știi că nu e neapărat sănătos, dar tot te simți bine.
Dacă v-a plăcut filmul ăsta, poate v-ar plăcea și *Jackass*.