Data lansării: 2025-03-05
Regizor: Andrew Huang
Distribuție: 엄정화, Yaeji
Rating TMDb: 0
Am văzut “Pondeggi” acum câteva zile și încă mă gândesc la el. Nu e genul de film pe care-l uiți imediat după ce ieși din sală, dimpotrivă, e din acelea care te urmăresc, te fac să te întorci la el în gând. Fără să spun prea multe despre subiect, ca să nu stric surpriza, imaginează-ți o poveste despre legături neașteptate, despre cum gesturile mici pot avea ecouri uriașe și despre frumusețea melancolică a vieții de Zi cu zi.
Acțiunea se desfășoară undeva într-un Seoul mai puțin turistic, mai intim, unde fiecare colț de stradă pare să aibă propria lui poveste. Personajele sunt complexe, deloc perfecte, dar incredibil de umane. Poate că te recunoști în ele, poate că nu, dar cu siguranță le vei înțelege. E o senzație ciudată, pentru că inițial par niște străini, dar pe măsură ce filmul avansează, devin apropiați, ca niște prieteni pe care nu știai că-i ai.
엄정화 este absolut fantastică. Nu vreau să exagerez, dar cred că e unul dintre cele mai bune roluri ale ei. Expresiile ei, felul în care transmite emoțiile, totul e subtil, fin, dar extrem de puternic. Iar Yaeji… Yaeji e o revelație! E prima oară când o văd într-un rol atât de important și m-a cucerit complet. Are o prezență magnetică, o fragilitate care te atrage.
Și regia lui Andrew Huang… Cred că el e cel care a pus toate piesele cap la cap. A creat o atmosferă specială, o combinație de intimitate și mister. Filmul nu e grăbit, nu te forțează să simți ceva anume. Îți lasă timp să te conectezi cu personajele, să te lași purtat de poveste. Uneori e trist, alteori e amuzant, dar întotdeauna e autentic. Mi-a plăcut foarte mult cum a reușit să surprindă micile detalii, gesturile imperceptibile, tăcerile care spun mai mult decât o mie de cuvinte.
Nu e un film pentru toată lumea. Dacă ești genul de persoană care preferă blockbusterele pline de acțiune și efecte speciale, probabil că “Pondeggi” nu e pentru tine. Dar dacă apreciezi filmele cu personaje bine conturate, cu povești emoționante și cu o atmosferă aparte, atunci ar trebui să-i dai o șansă. E un film care te face să gândești, să simți, să te conectezi cu lumea din jurul tău. E genul de film pe care-l recomanzi unui prieten drag, știind că-l va aprecia.
Simt că “Pondeggi” are o sensibilitate similară cu “Lost in Translation”. Nu sunt aceleași povești, evident, dar ambele reușesc să creeze o atmosferă melancolică, introspectivă, care te face să te simți, paradoxal, și trist și bine în același timp. Un sentiment greu de explicat, dar pe care-l recunoști imediat când îl simți.