Data lansării: 2026-01-15
Regizor: Areja Stonyte
Distribuție: Ciara McCloughlin, Brian Markey
Rating TMDb: 0
Am ieșit din sala de cinema cu un sentiment amestecat după ce am văzut “Picky Eaters”. Nu eram sigură dacă să râd sau să mă ascund sub scaun. Cert e că filmul ăsta nu te lasă indiferent.
Povestea începe într-un orășel aparent idilic, unde toți par să aibă secrete. Odată ce am intrat în atmosfera aia, n-am mai putut ieși. Ne facem cunoștință cu o comunitate cu obiceiuri… să spunem, neobișnuite în ceea ce privește alimentația. La început, e amuzant. Dar sub stratul ăsta de comedie neagră se ascunde o tensiune palpabilă.
Ciara McCloughlin, în rolul principal, e absolut fantastică. Reușește să te facă să empatizezi cu personajul ei, chiar și atunci când ia decizii complet discutabile. Brian Markey completează perfect distribuția, aducând un plus de mister și instabilitate. Regia lui Areja Stonyte e precisă, construind gradual suspansul și menținând un ritm alert, dar nu sufocant. Fiecare cadru pare atent gândit, iar coloana sonoră te ține cu sufletul la gură.
Ceea ce m-a frapat cel mai mult a fost modul în care “Picky Eaters” jonglează cu genurile. E o comedie, da, dar una cu un umor negru, cinic, care te face să te simți ușor vinovat că râzi. Dar e și un film horror, nu neapărat prin efecte speciale spectaculoase, ci prin atmosfera în sine, prin senzația constantă că ceva oribil stă să se întâmple. E un horror psihologic, care te macină pe interior.
Filmul explorează teme interesante, precum conformismul social, obsesiile și limitele până unde suntem dispuși să mergem pentru a ne integra. Te pune pe gânduri, chiar și după ce ai ieșit din sala de cinema. Nu e un film ușor de digerat, la propriu și la figurat.
Pe parcurs, mi-am dat seama că nu știam ce urmează. Nu e genul de film unde poți anticipa finalul. Și chiar și atunci când crezi că ai înțeles totul, te mai lovește o surpriză. Nu o să vă spun ce se întâmplă până la urmă, dar vă garantez că o să vă țină cu ochii lipiți de ecran.
“Picky Eaters” nu e pentru toată lumea. Dacă ești sensibil la scene grafice sau la umorul negru, s-ar putea să nu fie pe gustul tău. Dar dacă ești un fan al filmelor care te provoacă, care te fac să te simți inconfortabil, care te scot din zona ta de confort, atunci trebuie să-l vezi. E o experiență cinematografică unică, memorabilă, care te va bântui mult timp după ce ai văzut genericul. E un film care te face să te întrebi ce se ascunde sub aparențe, ce secrete întunecate pot zace în spatele zâmbetelor politicoase.
E genul de film pe care l-aș recomanda unui prieten care a apreciat “Get Out”.