Data lansării: 2026-01-21
Regizor: Zak Gemmell
Distribuție: Zak Gemmell, Calum Taylor, Kelvin G.H Sinclair, Calvin Williams
Rating TMDb: 0
Tocmai am terminat de văzut „PERU” și încă mă învârt în jurul lui. Nu știu de unde să încep. Poate cu faptul că nu mă așteptam la nimic special și am fost lovit ca de un tren de o combinație absolut demențială de umor negru, suspans și o doză zdravănă de absurd. Genul ăla de film care te face să râzi cu gura până la urechi într-o secvență și-n următoarea să te întrebi dacă nu cumva ai probleme psihice că te amuzi de așa ceva.
Filmul te aruncă direct în mijlocul acțiunii. E vorba despre patru prieteni (jucați de Zak Gemmell, Calum Taylor, Kelvin G.H Sinclair și Calvin Williams, apropo) care, dintr-un șir incredibil de ghinioane și decizii proaste, ajung să se trezească implicați într-o chestie mult mai mare decât ei. Nu e vorba doar de o crimă (sau poate chiar mai multe?), ci de o spirală a neprevăzutului care îi poartă prin situații din ce în ce mai ridicole.
Ceea ce mi-a plăcut enorm e că filmul nu se ia prea mult în serios. Nu încearcă să fie un thriller profund sau o dramă socială. E pur și simplu o comedie neagră cu elemente de crimă, care se bazează pe absurd și pe reacțiile exagerate ale personajelor. Regia lui Zak Gemmell e inteligentă, lasă spațiu pentru improvizație și pentru umorul natural al actorilor. Nu simți că e ceva forțat sau artificial. Toți par să se distreze de minune, iar asta se transmite și în sală.
Sigur, nu e un film pentru toată lumea. Dacă te aștepți la o poveste coerentă și la personaje logice, mai bine te abții. „PERU” e un film care cere să-ți abandonezi orice urmă de raționalitate și să te lași purtat de valul de demență. Dar dacă ești genul care apreciază un umor negru bine scris și o abordare nonconformistă, atunci s-ar putea să te îndrăgostești de el.
Atmosfera e… greu de descris. E ca o combinație între un film independent britanic și ceva ce-ar fi putut ieși din mintea fraților Coen. Nu știu, e ceva specific, ceva care te face să te simți ușor inconfortabil, dar în același timp captivat. Ritmul e alert, nu te lasă să te plictisești nicio clipă. Tot timpul se întâmplă ceva, tot timpul personajele se bagă în noi belele.
Nu pot să spun cum se termină, dar pot să garantez că finalul e la fel de nebunesc ca restul filmului. E genul ăla de final care te lasă cu un zâmbet tâmp pe față și cu un sentiment de satisfacție stranie.
Cred că „PERU” e perfect pentru cei care caută ceva diferit, ceva care să iasă din tipare. Dacă te-ai săturat de blockbusterele americane și vrei să vezi un film independent, cu o abordare proaspătă și un umor inteligent, dă-i o șansă. S-ar putea să fii surprins.
M-a dus cu gândul la „In Bruges”.