Data lansării: 2026-01-22
Regizor: Matthew Harley
Distribuție:
Rating TMDb: 0
Am văzut recent un film care mi-a rămas în minte zile întregi. Se numește „Panahon Muli” și, sincer, nu mă așteptam să mă impresioneze atât de mult. Știam doar că e un film filipinez SF, iar asta a fost suficient să-mi stârnească interesul.
Premisa sună destul de simplu: o tânără, Mara, trăiește într-o societate distopică sufocată de poluare și de un control guvernamental absolut. Singura ei speranță este un program experimental care promite să transporte conștiința oamenilor în trecut, într-o epocă mai verde și mai liberă. Dar, bineînțeles, nimic nu e atât de simplu. Călătoria în timp vine cu propriile riscuri și complicații, iar Mara se trezește prinsă într-o rețea de secrete și trădări care pun la încercare tot ceea ce credea că știe.
Ce m-a captivat cel mai mult la „Panahon Muli” a fost atmosfera. Regizorul, Matthew Harley, reușește să creeze o lume palpabilă, atât de deprimantă în prezentul sufocant, cât și de idealizată în trecutul la care tânjește Mara. Fiecare cadru e plin de detalii, iar coloana sonoră, discretă dar eficientă, amplifică senzația de claustrofobie și speranță fragilă. Nu e un film cu efecte speciale spectaculoase, dar nici nu are nevoie de ele. Totul e construit în jurul emoțiilor și al dilemelor morale cu care se confruntă personajele.
Mara, interpretată de o actriță pe care o văd pentru prima dată, este absolut convingătoare. Transmite perfect vulnerabilitatea și hotărârea unei tinere care își dorește cu disperare o viață mai bună, dar care înțelege că orice alegere are consecințe. Și celelalte personaje sunt bine conturate, chiar dacă nu au la fel de mult timp pe ecran. Fiecare are propriile motivații și secrete, iar interacțiunile dintre ei sunt pline de tensiune și suspans.
Filmul abordează teme complexe, cum ar fi controlul guvernamental, ecologia, memoria colectivă și importanța speranței. Nu oferă răspunsuri ușoare, ci te pune pe gânduri și te face să te întrebi ce ai face tu în situația Marei. Nu e un film neapărat optimist, dar nici nu te lasă complet deznădăjduit. Există o fărâmă de speranță, un sentiment că merită să lupți pentru un viitor mai bun, chiar dacă pare imposibil de atins.
Ritmul filmului este poate un pic lent pe alocuri, dar eu personal nu am simțit asta ca pe un defect. Mi-a plăcut că mi-a oferit timp să mă conectez cu personajele și să mă pierd în atmosfera lui. Nu e un film pentru cei care caută acțiune non-stop, ci mai degrabă pentru cei care apreciază un film SF inteligent, cu o poveste bine scrisă și personaje complexe. Dacă preferi filmele care te fac să gândești și să simți, atunci „Panahon Muli” ar putea fi pe gustul tău. Este genul de film care stârnește discuții și te face să te întrebi ce înseamnă cu adevărat să fii liber și ce suntem dispuși să facem pentru a ne proteja viitorul.
Mi-a amintit, într-un fel, de “Primer”.