Data lansării: 2026-01-17
Regizor: Marshall Gatrell
Distribuție: Lincoln Anderson, Zachary Walker, Cole Killmer, Hayden Sauerhagen, Travis Tomme
Rating TMDb: 0
Am văzut zilele trecute „OLYMPIC” și încă sunt sub impactul lui. Mă așteptam la o dramă istorică, poate cu ceva patos, dar m-am trezit în mijlocul unui coșmar. Nu e un coșmar ieftin, cu țipete și jump scares, ci unul care se infiltrează încet, sub piele, și te lasă cu un sentiment persistent de neliniște.
Filmul ne aruncă în miezul unor antrenamente brutale pentru Jocurile Olimpice dintr-o epocă demult uitată. Ce începe ca o competiție acerbă, unde limitele fizice și psihice sunt împinse la extrem, se transformă gradual într-o luptă pentru supraviețuire. Nu e vorba doar de medalii sau de glorie, ci de ceva mult mai fundamental. Există o tensiune constantă, un presentiment că ceva teribil se va întâmpla, și această presiune se intensifică treptat, până devine aproape insuportabilă.
Regizorul, Marshall Gatrell, a reușit să creeze o atmosferă grea, sufocantă, perfect adecvată poveștii. Paleta de culori e sumbră, muzica subtilă, dar omniprezentă, iar cadrele sunt compuse meticulos, astfel încât să amplifice senzația de claustrofobie. E un film care te ține cu sufletul la gură, nu prin efecte speciale spectaculoase, ci prin tensiunea psihologică pe care o induce.
Actorii sunt absolut remarcabili. Lincoln Anderson, Zachary Walker, Cole Killmer, Hayden Sauerhagen și Travis Tomme, toți interpretează roluri dificile, complexe, și reușesc să transmită o gamă largă de emoții, de la ambiție și disperare, până la frică și furie. Nu sunt niște eroi perfecți, ci niște tineri vulnerabili, prinși într-o situație care îi depășește.
Pe măsură ce povestea avansează, elementele horror devin din ce în ce mai pregnante. Nu e vorba de monștri sau de creaturi supranaturale, ci de ororile pe care oamenii sunt capabili să le comită atunci când sunt puși în situații extreme. Filmul explorează teme profunde, precum sacrificiul, trădarea și prețul succesului, și o face într-un mod brutal și sincer.
“OLYMPIC” nu e un film ușor de digerat. Te zguduie, te pune pe gânduri și te lasă cu un sentiment de disconfort. Nu e pentru cei care caută o distracție superficială sau o poveste cu final fericit. E un film pentru cei care sunt dispuși să se confrunte cu partea întunecată a naturii umane, pentru cei care sunt fascinați de poveștile complexe și provocatoare.
Mi-a plăcut cum a reușit să mă scoată din zona mea de confort. Nu știi niciodată ce se va întâmpla, nu te poți baza pe clişeele genului, iar asta îl face cu atât mai captivant. Ritmul e lent, deliberat, dar nu devine niciodată plictisitor. Fiecare scenă are un scop, fiecare dialog contează.
Dacă sunteți fani ai dramelor istorice cu un twist horror, „OLYMPIC” ar putea fi exact ceea ce căutați. E un film memorabil, care te va urmări mult timp după ce ai ieșit din sala de cinema. Nu-l recomand celor slabi de inimă sau celor care se așteaptă la un film tipic despre Jocurile Olimpice. E mult mai mult decât atât.
Mi-a amintit, cumva, de *The Witch*.