Data lansării: 2026-02-01
Regizor: Wes Langdon
Distribuție: Luke Barnett, James Donadio, William Gene Price III, Bailey Hyneman, Stefanie Butler
Rating TMDb: 0
Am văzut zilele trecute un film care m-a lăsat cu un nod în gât și cu gânduri care încă îmi dau târcoale. Se numește „Now Then Forward” și, sincer, nu știu de unde să încep să-l descriu. Nu e genul de film pe care îl uiți imediat ce ai ieșit din sala de cinema, ci unul care se infiltrează subtil în cotidian și te face să te uiți altfel la oamenii din jurul tău.
Povestea e simplă, la suprafață. E despre relații, despre alegeri dificile și despre cum trecutul, prezentul și viitorul se împletesc într-un mod uneori dureros, alteori surprinzător de frumos. Nu vreau să vă spun prea multe despre plot, pentru că ar fi păcat să vă stric surpriza. Pot doar să vă spun că urmărește viețile câtorva personaje, ale căror destine se intersectează în moduri neașteptate. Fiecare dintre ele e pus în fața unor decizii cruciale, decizii care le vor schimba radical traiectoria. E un carusel emoțional, vă spun sincer!
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost atmosfera. Filmul are o melancolie aparte, o poezie tristă care te învăluie de la primele cadre și te ține captiv până la final. Regizorul, Wes Langdon, a reușit să creeze un univers vizual extrem de coerent, cu o paletă de culori parcă desprinsă dintr-un tablou impresionist. Imaginile sunt puternice, sugestive, iar muzica completează perfect starea de spirit. Fiecare cadru pare să spună o poveste în sine.
Actorii sunt excepționali. Luke Barnett, James Donadio, William Gene Price III, Bailey Hyneman și Stefanie Butler, toți, au reușit să intre perfect în pielea personajelor lor. Nu există artificii, nu există teatralism. Jocul lor e natural, autentic, plin de emoție. Simți durerea lor, bucuria lor, nesiguranța lor. Te identifici cu ei, chiar dacă poate nu ai trăit exact aceleași experiențe.
Filmul nu are un ritm alert, dimpotrivă. Se mișcă încet, contemplativ, lăsând personajelor și emoțiilor să respire. Poate că unii spectatori îl vor găsi plictisitor, dar eu cred că ritmul ăsta e esențial pentru a înțelege complexitatea relațiilor interumane și profunzimea dilemelor morale cu care se confruntă personajele. Nu e un film pentru cei care caută acțiune sau efecte speciale. E un film pentru cei care sunt dispuși să se oprească din goana cotidiană și să reflecteze la sensul vieții.
E un film matur, care abordează teme grele, dar o face cu o sensibilitate remarcabilă. E despre iertare, despre acceptare, despre capacitatea de a merge mai departe, chiar și atunci când totul pare pierdut. M-a făcut să mă gândesc la propriile mele alegeri, la propriile mele relații, la propriile mele temeri. M-a emoționat profund.
Nu e un film perfect, desigur. Poate că unele scene ar fi putut fi scurtate, poate că unele dialoguri ar fi putut fi mai concise. Dar, în ansamblu, e o experiență cinematografică memorabilă, pe care o recomand cu căldură celor care apreciază dramele psihologice intense și bine realizate. E genul de film care te face să te simți viu, care te face să te gândești, care te face să simți.
Dacă v-a plăcut „Now Then Forward”, poate v-ar plăcea și „Manchester by the Sea”.