Data lansării: 2026-01-18
Regizor: Fernando Vandekeybus
Distribuție: Maisie Woodford, Iona Kewney, Jerry Killick, James De Graef, Femke Vanhove
Rating TMDb: 0
Am ieșit de la “Nothing Grows on Salt” cu un sentiment ciudat, ca și cum aș fi visat cu ochii deschiși. Nu știu cum să vă explic mai bine, dar filmul ăsta te prinde într-o lume bizară, cu reguli pe care le înțelegi abia pe parcurs, și te aruncă direct în miezul acțiunii. M-am simțit ca Alice căzând în vizuina iepurelui, doar că în loc de un ceainic nebun, am dat de o comunitate izolată, prinsă într-o luptă constantă cu un sol infertil și cu propriile superstiții.
Povestea se învârte în jurul lui Elara, o tânără interpretată magistral de Maisie Woodford, care simte că nu se potrivește în lumea ei. E sufocată de tradiții și de credințe vechi de secole, și visează la ceva mai mult, la ceva… verde. Imaginați-vă un peisaj arid, dominat de nuanțe de gri și maro, unde orice urmă de vegetație e considerată un miracol. În acest context, dorința arzătoare a Elarei de a face ceva să crească devine o rebeliune tăcută, dar puternică.
Ce mi-a plăcut enorm e că filmul nu oferă răspunsuri ușoare. Nu te bombardează cu explicații despre originea superstițiilor sau despre motivele pentru care solul e steril. Te lasă pe tine să tragi concluziile, să interpretezi simbolurile și să te pierzi în atmosfera apăsătoare, dar fascinantă, creată de Vandekeybus. Regizorul ăsta știe cum să construiască tensiune și cum să te facă să simți fiecare emoție a personajelor. Iar Iona Kewney, Jerry Killick și James De Graef completează perfect distribuția, fiecare aducând o nuanță unică în acest tablou sumbru, dar plin de speranță.
Filmul explorează teme grele, precum credința oarbă, alienarea și lupta pentru supraviețuire. Dar, în același timp, vorbește despre reziliență, despre puterea imaginației și despre importanța de a rămâne fidel propriilor convingeri, chiar și atunci când totul pare pierdut. Mi-a plăcut că nu e un basm simplu, cu o eroină perfectă și un final fericit garantat. E o poveste complexă, cu personaje imperfecte, care fac alegeri dificile și care se confruntă cu consecințele acțiunilor lor.
Atmosfera e grea, dar nu în sensul negativ. E grea în sensul că te trage în interiorul filmului, te face să simți praful pe piele și disperarea oamenilor. Ritmul e lent, dar asta nu înseamnă că e plictisitor. Din contră, te lasă timp să digeri fiecare imagine, fiecare replică, fiecare emoție. E un film contemplativ, care îți cere să fii atent și să te implici activ în poveste. Nu e un film pe care să-l vezi în timp ce verifici telefonul. E un film care merită toată atenția ta.
Cred că “Nothing Grows on Salt” e un film potrivit pentru cei care apreciază filmele fantasy cu o abordare mai matură, mai introspectivă. Dacă vă plac poveștile cu substrat filosofic, cu personaje complexe și cu o atmosferă aparte, atunci cu siguranță o să apreciați filmul ăsta. Nu e genul de film pe care să-l recomand cuiva care vrea doar să se distreze. E un film care te pune pe gânduri, care te face să te întrebi ce înseamnă cu adevărat să trăiești și ce suntem dispuși să facem pentru a ne atinge visele.
Mi-a amintit, într-un fel, de “Pan’s Labyrinth”.