Data lansării: 2025-12-25
Regizor: Naomi Christie Trantu
Distribuție: Anna Akana, Patrick Sanderson
Rating TMDb: 0
“Noah’s Ark”. Numele ăsta, serios, cine s-ar fi gândit că o să scoată o comedie?! Am fost sceptic de la început. Mă așteptam la ceva serios, poate dramatic, dar m-am trezit cu o poveste total neașteptată și, spre surprinderea mea, chiar mi-a plăcut!
Filmul pornește de la premisa biblică, bineînțeles, dar o răstoarnă complet. Nu avem un Noe bătrân și înțelept, ci un tip complet depășit de situație, interpretat de Patrick Sanderson cu un umor subtil, care m-a cucerit instant. El primește vestea potopului cu aceeași groază cu care ai primi o notificare de plată a unei facturi uriașe. Mai mult, arca nu e o construcție perfectă, ci mai degrabă o adunătură de scânduri care abia se țin una de alta, gata să se destrame la prima furtună.
Problema e că Noe ăsta al nostru nu e nici măcar un constructor priceput. E mai degrabă un visător incurabil, care se trezește pus în fața unei sarcini monumentale și, cumva, trebuie să se descurce. Pe lângă asta, mai are și o soție absolut genială, jucată de Anna Akana, care e genul de persoană care găsește umor și ironie în orice situație, chiar și în fața iminentului sfârșit al lumii. Ea e motorul întregii operațiuni, cea care îl împinge pe Noe de la spate și, în același timp, e și vocea rațiunii. Dar o rațiune cu un simț al umorului acid și auto-ironic.
Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost modul în care filmul abordează problema cuplurilor. Nu, nu e o dramă conjugală, dar relația dintre Noe și soția lui e plină de scântei, de mici certuri, de momente de tandrețe și de o înțelegere profundă. E o relație imperfectă, umană, tocmai bună să supraviețuiască unui potop universal. Și, mai mult decât atât, trebuie să facă față unei grădini zoologice plutitoare, plină de animale mai mult sau mai puțin cooperative. Imaginează-ți doar logistica!
Filmul are un ritm bun, nu te plictisește deloc. Uneori, poate că e un pic prea haotic, dar cred că asta face parte din farmecul lui. E ca și cum ai privi un carusel care se învârte din ce în ce mai repede, până când simți că te ia Amețeala. Dar o amețeală plăcută, care te face să râzi cu gura până la urechi. Regia lui Naomi Christie Trantu este inteligentă, lasă mult spațiu actorilor să improvizeze și să se joace cu personajele. Vezi că e o chimie bună pe platou, că actorii se distrează și că asta se transmite și în film.
“Noah’s Ark” nu e un film pentru toată lumea. Dacă te aștepți la o epopee biblică grandioasă, vei fi dezamăgit. Dar dacă ești dispus să te lași surprins de o comedie inteligentă, cu un umor subtil și cu personaje bine conturate, atunci cred că o să-ți placă. E un film despre speranță, despre supraviețuire, despre puterea umorului în fața adversității și, mai presus de toate, despre importanța relațiilor umane. E genul de film pe care îl vezi într-o seară ploioasă, cu o cană de ceai cald în mână, și care te face să te simți mai bine cu tine însuți.
M-a dus cu gândul, într-un mod bizar, la “Life of Brian”.